5 greseli ale parintilor in privinta educatiei copiilor lor

Astazi mai mult ca oricand ne dam seama de multe greseli pe care le facem ca parinti sau pe care le-au facut parintii nostri fata de noi pe cand eram copii. Educatia e un subiect dificil pentru oricine pentru ca are multe variabile. Implica pricepere, cunoastere, vointa, vise si multe altele, de ambele parti. Nu vrem sa judecam pe nimeni, vrem doar sa semnalam cele mai frecvente probleme, in ideea ca se mai poate indrepta ceva.

Protectie excesiva

Majoritatea parintilor sunt excesiv de protectori fata de copiii lor. E felul in care ei inteleg rolul de parinte. Desigur ca pana la un punct e adevarat. Dar tot ce este peste acel punct devine daunator, pentru ca pe masura ce creste copilul va deveni un adolescent si mai apoi un tanar slab, incapabil sa ia viata in piept. Un parinte excesiv de protector creste un copil ratat, pentru ca nu va ajunge niciodata sa-si atinga adevaratul potential. Tot timpul va alerga la parinti dupa ajutor cand va ajunge in greutati. Cel mai bine este sa va invatati copilul de mic ce e bine si ce e rau, ce e periculos si ce nu, ce riscuri isi poate asuma, etc. Invatati copilul sa gandeasca, sa analizeze, sa ia decizi adecvate varstei pe care o are. Invatati-l masura lucrurilor si a unei vieti echilibrate. Viata nu va fi blanda cu copilul vostru, nu va trai in puf. Invatati-l sa razbeasca indiferent de situatie. Viata usoara produce oameni slabi, faceti din copiii vostri niste luptatori gata oricand sa-si obtina cu efort victoria.

Nu le lipseste nimic. Decat parintii

Cu siguranta cunoasteti fenomenul romanilor plecati in strainatate pentru un trai mai bun si pentru a le asigura copiilor un trai mai bun. Si o sa spuneti ca e justificat. Dar numai pana la un punct, pentru ca mai mult decat mancare buna, casa luxoasa, haine de firma, telefoane si cate altele, ei au mare nevoie de parintii lor. Un copil care creste fara parinti, desi e ingrijit din punct de vedere material si supravegheat de rude, el va fi mereu un copil traumatizat. Ceva fundamental i-a lipsit pe toata durata copilariei lui – parintii. Plecati perioade scurte, strict cat sa rezolvati urgentele materiale si apoi reveniti la copii. Nu va schimbati prioritatile odata ajunsi in alta tara. Daca plecati sa zicem cu un contract de 6 luni si in timpul asta va rezolvati problemele materiale dar munca merge bine si parca v-ar placea sa faceti cariera, de dragul copiilor nu prelungiti contractul. Reveniti acasa. Contracte mai gasiti si altadata, dar copiii va cresc fara parinti. Dupa cativa ani cand veti vrea sa reveniti la ei veti descoperi ca i-ati pierdut, nu mai sunt ai vostri. Unii copii raman cu traume pe viata, altii se sinucid sau ajung infractori. Altii se leaga sufleteste de alte persoane care le sunt alaturi si nu mai lasa loc pentru parintii demult plecati prin strainataturi. Prioritatea trebuie sa ramana copii si faptul ca voi le sunteti parinti. Cariera si afaceri puteti face si dupa ce sunt copiii mari si pe picioarele lor. Nu pierdeti nimic, doar puneti prioritatile in randuiala.

Nu-i lasa sa zboare

E normal ca pana la 18-20 de ani tanarul sa stea cu parintii si sa fie sub autoritatea lor. Daca face vreo scoala de lunga durata pe care parintii o achita atunci tanarul va continua sa fie sub autoritatea si in preajma parintilor. Dupa aceea nu. De indata ce invata sa stea pe propriile picioare si sa se descurce singur, trebuie lasat sa zboare. Moral vorbind parintii vor continua sa aiba un cuvant de spus. Cu rol consultativ, nu decizional. Decizia o va lua tanarul. Poate va mai gresi dar asta nu inseamna sa nu aiba autoritate asupra propriei vieti. Daca parintii vor continua sa-i spuna si sa-i impuna propriul fel de vietuire nu vor face decat sa-l indeparteze pe tanar de ei. Va fi rau pentru toata lumea. Cel mai adesea mamelor le este greu sa se desprinda de copii, dar treaba lor este de acum incheiata. Ar trebui sa-si gaseasca preocupari noi care sa le aduca satisfactii. Sau sa se pregateasca pentru… nepoti. Sigur va fi multa treaba de facut. 

Eu te-am facut, eu te omor

Adesea disciplina e o mare problema in familie. Fie amandoi parintii sunt autoritari si agresivi, fie numai unul. Un copil cu parinti agresivi va fi traumatizat. Un copil cu un parinte tolerant si unul agresiv nu va stii ce e bine si ce e rau. Va fi confuz si frustrat. Disciplina incepe de la varste mici cu pedepse si interdictii adecvate. Niciodata nu se bate copilul la prima greseala sau nu se bate pentru lucruri mici, banale. Daca e posibil, agresivitatea verbala si fizica ar trebui evitate. Un parinte capabil are multe parghii si metode la indemana prin care isi poate disciplina copilul. Trebuie doar sa-l cunoasca bine si sa stie cum sa se raporteze la copil. Agresivitatea, violenta si pedepsele excesive n-au dus niciodata la ceva bun. 

Ajutor la batranete

Copiii nu sunt ajutoare la batranete. Nu sunt propriile investitii pentru viitor. Cine ii priveste asa pe copii ii va pierde mai devreme sau mai tarziu. Copiii sunt daruri care ni se fac. Ii primim cu bucurie, ii crestem cat putem de bine, ii iubim la maxim. Si ii si ajutam. Oferindu-le o educatie buna, nu va fi necesar sa le cerem ceva la batranete. Ne vor iubi si ne vor ajuta la randu-le din proprie initiativa. Pentru ca vor vrea. Si vor avea si satisfactie oferindu-ne ajutorul de care avem nevoie. Se spune ca dragoste cu forta nu se poate. Si asa este. 

In concluzie

Copiii sunt niste comori date parintilor pentru o vreme. Nu doar copiii cresc ci si parintii. Daca pana acum ati facut vreuna dintre greselile de mai sus inca e vreme sa indreptati situatia. In majoritatea cazurilor puteti sa descurcati situatia singuri. Iar daca va depaseste, puteti cere ajutorul unui psihoterapeut la cabinetul de psihoterapie scurta strategica. Nu mai ezitati.