Biologia si psihologia atacurilor de panica
Atacurile de panica pot fi vazute ca un amestec biologic, emotional si psihologic de reactii. Raspunsul emotional este pur si simplu teama. Reactiile biologice si psihologice sunt descrise mai jos.
Reactia biologica: lupta sau fugi
Cand exista un pericol real sau cand credem ca exista un pericol, corpurile noastre trec printr-o serie de schimbari numite raspuns la lupta sau fuga. Practic, ele sunt concepute pentru a raspunde fizic atunci cand credem a exista o amenintare, in cazul in care trebuie sa fugim sau sa stam si sa luptam. Unele dintre aceste modificari sunt:
- Cresterea frecventei cardiace si intensitatii batailor inimii. Acest lucru permite ca sangele si oxigenul sa fie pompate in organism mai repede.
- Cresterea ratei si profunzimii respiratiei. Acestea mentin nivelurile de oxigen si dioxid de carbon.
- Cresterea transpiratiei. Acest lucru face ca organismul sa devina mai alunecos si mai racoros.
- Muschii sunt tensionati, gata sa intre in actiune. Aceasta determina uneori sentimente subiective de tensiune, dureri, tremuraturi si agitatie.
Cand devenim ingrijorati si inspaimantati in situatii in care nu exista niciun pericol real, corpul nostru lanseaza de fapt o alarma biologica falsa.
Reactia biologica: hiperventilatie si respiratie anxioasa
Cand respiram, obtinem oxigenul folosit de organism si expulzam produsul proceselor metabolice – dioxidul de carbon. Organismul mentine in mod natural niveluri optime de atat oxigen cat si de dioxid de carbon. Cand suntem nerabdatori, nivelul optim al dioxidului de carbon este perturbat deoarece incepem sa hiperventilam sau sa respiram prea mult. In cazul in care organismul nu poate returna nivelul de dioxid de carbon la intervalul optim, prezentam si alte simptome, cum ar fi ameteli, senzatie de lumina, cefalee, slabiciune si furnicaturi la nivelul extremitatilor, rigiditate musculara. Pentru oamenii cu panica, aceste senzatii fiziologice pot fi destul de dureroase, deoarece ele pot fi percepute ca fiind semnul unui pericol care se apropie, cum ar fi un atac de cord. Cu toate acestea, ele sunt in mare masura alarme false.
Reactia psihologica: gandire asociata cu panica
Oameni care sufera de panica sunt foarte buni la a observa aceste simptome. Ei isi scaneaza (cerceteaza) constant trupurile cautand aceste simptome. Dupa ce au observat simptomele ele sunt adesea interpretate ca semne de pericol. Si incep sa creada ca exista ceva in neregula cu ei, ca probabil sunt nebuni, ca isi pierd controlul sau ca vor muri.
Exista o serie de ganduri care apar adesea in timpul panicii:
- Ganduri catastrofale despre normal (de ex. „Mi-a sarit inima din piept – probabil am un atac de cord! „)
- Excesul de estimare a riscurilor aparitiei unui atac de panica (de ex. „Voi avea un atac de panica dupa ce ma urc in autobuz „)
- Excesul de estimare a consecintelor unui atac de panica (de ex. „De data asta o sa ajung la spital”)
Reactia psihologica: comportamente care pastreaza panica
Cand suntem panicati actionam in asa fel incat sa controlam panica si nelinistea. O modalitate de a face acest lucru este prin evitarea situatiilor in care ar putea aparea panica. Aceasta se numeste comportament de evitare si poate include:
- situatii in care ati avut atacuri de panica in trecut
- situatii din care este dificil de scapat sau unde ar putea fi dificil sa obtineti ajutor (cum ar fi transportul public, centrele comerciale, sofatul in trafic la ore de varf)
- situatii sau activitati care ar putea avea ca rezultat frica sau suprasolicitare
Dar s-ar putea utiliza si „comportamente de siguranta”
- Sa va asigurati ca aveti o cale de scapare
- Sa aveti mereu la indemana medicamentele recomandate de medic
- Sa mergeti pe langa un zid de care sa va sprijiniti
- Gasiti modalitati de distragere a atentiei de la panica (muzica, lectura, etc)
Incercati sa nu deveniti dependenti de niciunul dintre aceste comportamente ci sa cautati in voi insiva puterea de a depasi problemele si in ajutorul de specialitate pe care il primiti. Sau ar trebui sa-l primiti.
