Modificarile vocii sunt normale in cazul copiilor aflati la varsta pubertatii. Ei pot folosi sunete joase dar si inalte in aceeasi propozitie. Sunt cazuri in care le este aproape imposibil sa cante sau chiar raman fara voce. Vocea lor poate fi disfonica (ragusita), fonastenica (obosita), rinolalica (vorbitul pe nas) sau chiar afonica (lipsa vocii).
Continuare
Tratamentul acestei tulburari nu are legatura cu vorbirea in sine, pentru ca pacientul poate vorbi foarte bine. Tratamentul are legatura cu eliminarea anxietatii care insoteste vorbirea in anumite contexte. Se foloseste in paralel un tratament medicamentos si psihoterapie comportamentala. Medicamentele sunt de fapt antidepresive. Inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina sunt eficienti in tratarea anxietatii sociale si mutismului electiv. Dozarea se face pentru fiecare pacient in parte.
Continuare
Mutismul electiv este o tulburare inca insuficient inteleasa. Are mai multe cauze si nenumarati factori de risc. Prin trecerea lor in revista incercam sa intelegem mai bine contextul in care se afla un copil care dezvolta aceasta tulburare, ce simte, ce neputinte are in materie de vorbire, perceptie si relationare cu cei din jurul sau.
Continuare
Ati auzit si voi expresia “Esti afon!”? Ei bine, intelesul cotidian e ca persoana in cauza nu stie sa cante, dar in termeni medicali inseamna ca omul si-a pierdut vocea, mai mult sau mai putin. Afonia poate sa fie totala asa incat bolnavul sa nu poata nici macar sa sopteasca sau doar partiala si sa sune mai degraba a raguseala suparatoare.
Continuare
Disfonia este o tulburare a vocii de natura fonatorie. Suferindul de disfonie are dificultati in rostirea cuvintelor sau sunetele emise au tonalitate modificata. Vocea disfonica iese in evidenta, este pitigaiata, grosolana, slabita. Se manifesta astfel in cadrul unor conversatii obisnuite, in vorbirea cotidiana dar si daca persoana incearca sa cante.
Continuare
Aftongia este o afectiune incadrata din punct de vedere logopedic in sectiunea tulburarilor de ritm si fluenta a vorbirii. Daca ar fi sa dam o definitie accesibila iat-o: este o balbaiala insotita de spasme fizice. Aceste spasme sunt de lunga durata si afecteaza felul in care pacientul vorbeste, felul in care sunt formate sunetele la nivelul musculaturii aparatului fonoarticulator. Pacientul este afectat la nivelul sunetelor pe care le formeaza si emite dar si la nivelul miscarilor.
Continuare
Tahilalia si Bradilalia sunt doua dintre tulburarile de limbaj cu care se confrunta copiii si presupun dificultati de ritm si fluenta care ii impiedica sa transmita ceea ce vor sa transmita. Dar nu sunt doar atat.
Continuare
Logonevroza este o balbaiala accentuata insotita de trairi intense prin care pacientul isi constientizeaza deficientele. Cel mai adesea se ajunge aici din cauza unei balbaieli in forma usoara care n-a fost luata in serios si tratata la timp. Ganditi-va la un copil de 3-5 ani care se lupta sa se exprime si inca stalceste cuvintele. Daca situatia e lasata asa, se poate ajunge la varste mai mari, poate la varsta adolescentei, cand copilul trece printr-o perioada foarta critica.
Continuare
Balbaiala sau balbismul este o tulburare de vorbire care poate afecta persoane de orice varsta, dar care sunt mai des intalnite la copii. Practic, persoanele balbaite se chinuie sa exprime ceea ce doresc – repeta cuvintele, se intrerup, se crispeaza, transpira, se inrosesc la fata, etc. Dupa cum se vede, nu este doar o tulburare de fluenta verbala. 90% dintre cazurile de balbism apar la copii de 3-5 ani, in majoritate baieti. Balbaiala nu trebuie confundata cu dificultatile initiale care apar atunci cand un copil abia invata sa vorbeasca. Acestea persista de cativa ani si copilul nu are abilitatea de a le corecta de unul singur.
Continuare
Fiecare parinte stie ca un copil este unic, ca se dezvolta in felul sau si ca nu poate fi raportat la niste repere medicale exacte. Totusi, un parinte atent si bine informat, realizeaza in scurt timp cand ceva nu e in regula cu cel mic. Ne-am gandit sa va furnizam cateva repere care sa va ajute sa aflati cand ar trebui sa mergeti cu copilul la logoped. Nu, nu trebuie sa va ingrijorati, pentru ca problemele logopedice se pot remedia, dar e clar ca cel mic are nevoie de ajutor de specialitate.
Continuare
Este o disciplina care are ca scop activitatea de educare si corectare a problemelor de limbaj care apar uneori la copii dar si la adulti. Logopedia studiaza felul in care se manifesta fiecare defect de vorbire si propune metode de corectare. Fie ca este vorba de persoane normale, fie de unele cu handicap senzorial, este necesara corectarea defectelor de vorbire, pentru ca aceasta ii va ajuta sa socializeze, sa se integreze si sa poata merge la scoala.
ContinuareSpecialistul in logopedie este cel care ajuta la recuperarea cazurilor de persoane, copii si adulti deopotriva, din probleme de vorbire sau limbaj.
In unele situatii copilul nu s-a dezvoltat corespunzator in materie de interactiune sociala pana la o anumita varsta si are nevoie de ajutor pentru a corecta din mers acest aspect.
In alte situatii un adult a trecut printr-o trauma sau are suferinte de auz si nu mai aude sunetele asa incat sa poata vorbi corect.
Intr-o gama larga de situatie specialistul in logopedie este cel care evalueaza situatia si propune metode de recuperare. Acestea pot fi unice, in functie de caz, sau se pot aplica la mai multe persoane.
Daca te regasesti intr-o astfel de situatie sau copilul tau sufera in materie de vorbire si limbaj, cere ajutorul unui logoped in cel mai scurt timp.
Perioada de recuperare poate sa fie una scurta si sa incepi sa te bucuri de rezultate asa cum iti doresti.
Publicat de: Cabinet de Psihoterapie Simona Jeles
