Ce este Tulburarea Distimica si care sunt simptomele ei?

Distimia este o forma de depresie de lunga durata (cronica). Persoana afectata isi pierde interesul pentru activitatile zilnice, este ineficienta si se simte lipsita de speranta, coplesita. Are o stima de sine scazuta si un sentiment profund de inadecvare care interfereaza cu relatiile pe care bolnavul le are, cu munca, scoala si activitatile cotidiene. Ajunge sa nu se mai bucure nici macar de ocaziile fericite, nu mai e capabila sa se distreze ci se plange in continuu. Nu este o forma de depresie la fel de intensa ca depresia majora, dar fiind persistenta este suparatoare. Poate fi distimie usoara, moderata sau severa.

Simptomele Distimiei

  • Pierderea interesului pentru activitatile cotidiene. Poti pune treaba asta pe seama oboselii care se acumuleaza in fiecare zi. Dar daca ai aceeasi stare mereu si interesul nu revine nici macar pentru lucrurile placute, inseamna ca e la mijloc o forma de depresie – cel mai probabil Distimia.
  • Tristete, senzatie de gol interior, de daramare. Daca treci printr-o perioada dificila, cu pierderi sufletesti (decese, despartiri, divorturi) e explicabila tristerea si disconfortul pe care il resimti. Dar orice pierdere devine mai usor de suportat pe masura ce trece timpul. Daca esti in aceasta stare de cateva luni sau de cativa ani, ceva nu e in regula.
  • Lipsa de speranta. Traim intr-o lume in care catastrofele sunt la ordinea zilei, iar suprainformarea care ne loveste in fiecare zi accentueaza aceasta stare. Pot exista tot felul de motive care sa te lase fara speranta, dar asta nu inseamna ca e normal ca luni sau ani de zile sa traiesti fara speranta. Simplul gand ca nu mai ai speranta este imbolnavitor. E ceva ce omul nu poate sa suporte. Daca aceasta este starea ta, cere ajutor medical de urgenta.
  • Oboseala si lipsa de energie. Si aici poti gasi explicatii si scuze cum ca nu ai vreo problema serioasa. Pana la urma peste zi ai muncit si ti-ai consumat energia. Dar daca nu ai facut nimic iesit din comun si tot esti obosit la maxim, e cazul sa-ti pui intrebari. Poate fi vorba de oboseala cronica, de burn-out, etc. Orice ar fi, nu e ceva bun si necesita ca tu sa iei masuri de remediere – consult medical, tratament, schimbarea ritmului de viata.
  • Stima de sine scazuta, autocritica si sentiment de incapabilitate. Daca tot timpul ai avut o stima de sine scazuta si te-ai criticat non-stop n-o sa observi cand se instaleaza distimia. Poate sa te puna putin pe ganduri sentimentul coplesitor ca nu esti in stare de nimic. Nu lasa lucrurile sa avanseze.
  • Dificultati de concentrare si de luare a deciziilor. Nu e simplu sa te concentrezi cand in jurul tau sunt atatia factori perturbatori. Dar nici nu e normal sa nu poti niciodata sa te concentrezi indiferent de context. Daca nu te poti concentra inseamna ca nici sa gandesti limpede nu poti. Si cum o sa iei decizii bune? N-ai sa poti. O sa le tot amani, pentru ca iti dai seama ca nu te poti gandi serios la niste lucruri imprtante. Si din cauza asta intreaga ta viata va avea de suferit.
  • Iritabilitate si manie excesiva. Da, sunt multe motive de suparare, disconfort si manie. Dar tocmai de asta suntem inzestrati cu autocontrol. Daca nu te poti controla inseamna ca ceva te suprasolicita fizic sau emotional prea mult. Si nu se poate sa continui asa la nesfarsit. Asta iti va afecta toate relatiile cu membrii familiei, prieteni, sefi, colegi. Ajungi sa pierzi lucruri pentru care ai muncit mult intr-o fractiune de secunda, pentru ca ai avut o izbucnire necontrolata.
  • Scadere in activitate, eficienta si productivitate. Esti epuizat, neinteresat si probabil ca tot ce-ti doresti este sa se termine odata. Cat mai curand. Cu siguranta prioritatea ta nu este sa fii eficient la munca. Daca ai putea sa nu te mai duci si sa zaci in pat constant ar fi perfect pentru tine. Crezi tu. De fapt asta te-ar imbolnavi si mai rau. Tocmai munca si activitatile cotidiene sunt cele care te sustin pentru ca te obliga sa te aduni si sa faci ceva bun. Si tot ele te vor obliga mai devreme sau mai tarziu sa ajungi sa ceri ajutor de specialitate.
  • Evitarea activitatilor sociale. Daca tot esti obosit si iritat, de ce sa vrei sa fie cineva in preajma ta. Si asa nu va intelegeti si oricine altcineva nu te va face sa te simti bine. Dimpotriva, o sa incepi sa faci comparatii si o sa vezi numai lucrurile pe care nu le ai, nu le-ai facut, ca tu nu esti ca persoana x sau y.
  • Sentiment de vinovatie si ingrijorare cu privire la trecut. Intrebare de baraj – daca trecutul a trecut si nu mai poti face nimic in privinta lui, de ce te mai ingrijorezi? Fii atent la prezent, azi poti face ceva bun pentru viata ta. Prezentul este in mainile tale. Trecutul a trecut, iar viitorul inca n-a venit.
  • Apetit alimentar scazut sau excese. Daca inca nu ti-ai dat seama de problema asta, probabil oglinda sau cantarul striga disperati. Trage linie si vezi cand ai inceput sa ai probleme, ce anume te-a tulburat de la ritmul normal de alimentatie. Daca a trecut deja cateva luni sau cativa ani de atunci inseamna ca e vorba de distimie. Mai ales daca problemele alimentare se asociaza si cu alte probleme enumerate mai sus.
  • Probleme legate de somn. Cand ai dormit bine ultima data? Nici tu nu mai stii? Inseamna ca e grav. Sunt multe persoane care au probleme cu somnul fara sa aiba Distimie, dar daca te regasesti si in alte simptome atunci probabil ca e voba de aceasta forma de depresie.

Acum ca stii toate simtomele care definesc Distimia si te-ai recunoscut in ele, nu te grabi sa-ti pui diagnostice. Numai un specialist poate face asta. Tot el iti va recomanda si tratamentul/psihoterapia care sa te ajute. Nu mai amana, cere-i ajutorul. Pentru sanatatea ta si pentru recuperarea ta completa. Ca sa traiesti asa cum stii ca e bine.