Comportamente daunatoare ale varstnicilor in raport cu copiii si nepotii lor
Noi ca fii sau nepoti avem o datorie morala fata de varstnicii din familiile noastre. Sa ne ocupam de ei, sa-i ajutam cu ce au nevoie si sa petrecem timp cu ei, in masura posibilului.
Egoismul. Sunt batran si bolnav. Am nevoie de ajutor si nu mai conteaza ce probleme ai tu!
Se intampla frecvent ca problema batranului sa primeze si sa ignore orice alta problema. Cere liber de la serviciu spune acesta si nu e interesat sa afle ca nu ti se da acest liber. Ai vrea sa-l ajuti dar timpul e limitat si in acel timp limitat nu poti face toate lucrurile. Batranul nu suporta sa fie prioritatea nr 2. Zice ca nu-ti pasa de el si ca nu te ocupi de problemele tale personale. Nu vede sau nu vrea sa vada ca te afli ca persoana intr-un angrenaj social in care nu faci tu regulile. Tu trebuie sa te conformezi doar altfel esti marginalizat, concediat, epuizat. Si batranului chiar nu-i pasa de tine si de situatia ta pentru ca nu vrea si pentru ca a uitat cum era cand el insusi traia in stres si alergatura ca tine acum. Unii sunt de un egoism feroce, din pacate. Isi epuizeaza copiii si nepotii deopotriva.
Posesivitatea. Hai mai stai cu mine ca treburile le poti face si altadata
Posesivitatea poate lua forme subtile, oarecum justificate. Varstnicul practic nu mai are o viata proprie. Este pensionar, are putine lucruri de facut sau deloc, se uita la tv mai toata ziua, neputintele il tin pe pat mult timp. Trupul nu-l mai ajuta, dar sufletul are niste nevoi. Vrea sa comunice, sa afle noutati, sa-i povestesti diverse lucruri. Toate aceste lucruri cer timp si multa disponibilitate sufleteasca pe care nu le avem tot timpul. Varstnicul nu suporta refuzuri, amanari. Poate se gandeste ca nu mai are timp. Dar nici cei mai tineri nu au. Din motive diferite, evident. Trebuie gasita o cale de mijloc, una care sa va permita sa traiti in echilibru. Fara tensiuni si fara chinuri.
Hipocondria. Vai ce bolnav sunt, te rog stai cu mine
Hipocondria apare si la persoane tinere, dar mai ales la batrani. Daca se intampla sa aiba o boala o exagereaza si o… multiplica. De exemplu, daca persoana are ocazional tensiune mare,toata ziua, zi de zi, isi va lua tensiunea. Va cere aparate performante si precise si la cea mai mica abatere te va chinui cu telefoane si pe tine si pe medicul curant. Va lua zilnic medicamente cu pumnul, pentru ca e bolnav(a). Daca se va uita la tv si ca vedea o teclama la un medicament sigur iti va cere sa il cumperi. Daca nu poti ca se da cu reteta vei avea tu grave probleme de relationare cu batranul. Ca nu esti in stare sa-i faci rost de respectivul medicament de care de fapt nici nu are nevoie. Orice lucru mic, care e cumva explicabil sa nu mai functioneze ca la 20 de ani reprezinta o mare problema. Mijloc perfect pentru ca fiul sau nepotul sa aiba vietile date peste cap.
Frica. Si daca ma imbolnavesc? Si daca mor si nu e nimeni langa mine?
De cand cu pandemia sunt putini oameni care nu traiesc cu frica de boala si de moarte. Teama de chinurile bolilor si de moartea in singuratate ingrozeste pe multi. Intemeiat, veti zice. Dar atat timp cat fiul sau nepotul ii poarta varstnicului de grija nu mai este intemeiata. Toata lumea stie ca intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, fiecare va muri. Asta ar trebui sa ne faca mai atenti la felul cum traim si cat investim in relatiile cu cei din jur. Ar fi bine ca varstnicii sa-si dea seama de lucrurile astea si sa-si foloseasca intelepciunea acumulata in timp. Trebuie sa existe un echilibru intre purtarea de grija a varstnicului si propria viata a fiului sau nepotului. Si acestia trebuie sa mai apuce sa traiasca. Sunt cazuri efectiv oribile cand varstnicii nu le mai lasa timp deloc celor mai tineri pentru ei insisi si vietile lor. Ii desfiinteaza ca persoane. Dar sunt si cazuri la fel de oribile cand cei tineri ii abandoneaza pe varstnici intr-un azil si apoi uita de ei. Sau si mai rau de atat. Nu trebuie sa se ajunga la asa ceva.
Abuzul. Iti las casa mostenire, trebuie sa faci eforturi pentru mine!
O astfel de situatie este greu de descris pentru ca toata lumea implicata traieste o agonie. Abuzul varstnicului izvoraste din neputinta, din frica, din ingrijorare. Iar cel mai tanar, fiu sau fiica, nepot sau nepoata, nu-i mai poate face fata. A ajuns la saturatie si la altfel de neputinta. Nu vrea sa-l abandoneze dar nici nu vede alta solutie pentru ca efectiv asa nu se poate trai. Se poate doar agoniza. In astfel de situatii e nevoie de un mediator care sa tempereze pornirile abuzatoare ale varstnicului si care sa-l invete pe cel mai tanar care sunt conceptiile si fricile celui in varsta. Practic este necesara o reconstruire a relatiei dintre parti pe baze sanatoase si echilibrate.
Daca te afli in vreuna din situatiile de mai sus cu siguranta si nevoie de ajutor. Iti stam la dispozitie si-ti intindem o mana de ajutor la cabinetul de psihoterapie scurta strategica. Stim ca e greu cu timpul, pandemia si deplasarea varstnicilor, de aceea avem si varianta sedintelor online. Solicitati o programare si veti vedea ca problemele se pot rezolva, ca relatiile se pot imbunatati si ca se poate pastra un echilibru in tot ce faceti.
