Cum poti sa previi Distimia (Tulburarea Distimica)?
Trebuie sa stii ca nu exista metode care sa ofere siguranta 100% de preventie a Distimiei. Dar asta n-ar trebui sa te descurajeze ci sa te faca foarte constient de faptul ca sanatatea se pastreaza cu efort si vigilenta. Si ca meriti sa ai grija de tine indiferent ce problema ai avea – Distimie sau orice altceva.
Sunt si lucruri concrete pe care le poti face
- Cere ajutor. Distimia apare adesea la copii si tineri si ramane netratata multi ani. Se confunda cu procesul lor de crestere si maturizare, cu comportamentul lor cotidian. Tocmai de asta primul lucru pe care il poti face este sa ceri ajutor indata ce ai vazut ceva in neregula – cu tine sau cu cei din jurul tau (familie, prieteni, colegi).
- Controleaza stresul. Copii si adulti deopotriva suntem stresati. Unii de cererile de la scoala, altii de cererile de la munca si de treburile cotidiene. Cautati pana gasiti metode de a reduce acest stres care lasa urme adanci in sanatatea fiecaruia – in diverse feluri. Invatati sa deveniti mai rezistenti, mai combativi, mai practici.
- Pastreaza relatiile cu familia si prietenii. Mai ales in vremuri grele, de criza, bazeaza-te pe ajutorul celor dragi. Lupta si fa tot ce poti tu insuti si invata sa ceri ajutor atunci cand esti depasit de situatie. Ei pot vedea mai obiectiv situatia ta si chiar te pot ajuta in privinta medicilor si tratamentelor de care ai nevoie. Daca ai Distimie nu inseamna ca esti nebun. Inseamna ca esti bolnav si cauti ajutor. Lucru absolut normal.
- Ia in serios tratamentul bolii si pe cel de intretinere. Majoritatea depresivilor, indiferent de forma de depresie de care sufera, renunta la tratament de indata ce se simt mai bine. E grozav ca te simti mai bine, asta e scopul. Dar nu inseamna ca trebuie sa opresti tratamentul. Du-l pana la capat. Pana cand specialistul spune “gata”. Altfel exista riscul foarte mare de a recadea in depresie si iti va fi mai greu sa te recuperezi din recadere decat ti-a fost sa te vindeci initial.
Fii constient de riscuri
Daca ai in familie persoane care au avut suferinte psihice de diverse feluri (depresie, anxietate, tulburari de personalitate, etc.) riscul ca si tu sa treci prin probleme e destul de mare. Nu e musai, dar riscul e mare. Fii constient de el. Fa-ti controale anuale ca sa te asiguri ca esti bine. Si la primul semn suspect, cere ajutor.
