Cum se diagnostichează distimia (tulburarea depresivă persistentă)

Mulți oameni trăiesc ani de zile cu o tristețe constantă, fără să știe că suferă de o tulburare depresivă persistentă, numită și distimie. Pentru unii, pare doar o parte din personalitate – „așa sunt eu, mai pesimist” – însă în realitate, este o formă cronică de depresie care poate fi diagnosticată și tratată. La cabinetul meu, am văzut cât de mult se schimbă viața cuiva atunci când primește, în sfârșit, un diagnostic corect.

Pașii esențiali în diagnosticarea distimiei

Diagnosticarea corectă a distimiei presupune o evaluare atentă, care exclude alte cauze medicale și identifică tiparul specific al simptomelor.

• Examenul fizic – Medicul verifică starea generală de sănătate, pentru a se asigura că simptomele depresive nu provin din alte afecțiuni (de exemplu, probleme tiroidiene).
• Analize de laborator – Testele de sânge pot evidenția cauze biologice precum hipotiroidismul, care poate imita depresia.
• Evaluarea psihologică – În cadrul acesteia, discutăm deschis despre gânduri, emoții și comportamente. Se pot folosi chestionare standardizate pentru a diferenția între depresia majoră, distimie sau alte tulburări afective.

Criteriile diagnostice pentru tulburarea depresivă persistentă

Conform ghidurilor clinice, dispoziția depresivă trebuie să persiste pe o perioadă lungă pentru a confirma diagnosticul:

• La adulți – starea depresivă este prezentă majoritatea zilelor, timp de cel puțin doi ani.
• La copii și adolescenți – dispoziție depresivă sau iritabilitate persistentă timp de cel puțin un an.

Distimia cu debut precoce (înainte de 21 de ani) tinde să fie mai profundă și mai persistentă. Dacă simptomele apar mai târziu, se vorbește despre debut tardiv. În ambele cazuri, nu este vorba despre o „fire tristă”, ci despre o tulburare afectivă care poate fi tratată eficient.

Diferența dintre distimie și alte forme de depresie

Distimia este adesea confundată cu depresia funcțională sau cu depresia reactivă, însă diferența principală este durata și intensitatea simptomelor. În distimie, simptomele sunt mai blânde, dar constante, afectând treptat viața profesională, relațiile și stima de sine. Am explicat pe larg cum se manifestă diferitele tipuri de depresie în ghidul despre tipurile de depresie.

Ce urmează după diagnostic

După ce este confirmat diagnosticul de distimie, tratamentul combină de obicei terapia psihologică și, uneori, medicația antidepresivă. Este important să știi că procesul de vindecare nu înseamnă doar reducerea simptomelor, ci reconstruirea treptată a unei vieți pline de sens.

În terapia scurtă strategică, lucrăm activ pentru a întrerupe tiparele mentale care mențin tristețea cronică. Nu așteptăm ca lucrurile „să treacă de la sine”. Împreună putem descoperi strategii concrete pentru a-ți recăpăta echilibrul emoțional.

Dacă vrei să înțelegi mai profund ce este depresia și cum se tratează, poți citi ghidul complet despre depresie.

Pentru a afla cum poți preveni reapariția simptomelor, te invit să citești și despre prevenirea distimiei și despre factorii de risc ai tulburării distimice.