Prizonierii depresiei – iesi din cercul vicios! Elibereaza-te!

Fiecare depresie este unică și din acest motiv e greu de tratat. Ea depinde de fiecare individ în parte. Pacientii ajung destul de repede prizonierii depresiei. Contextul social, traumele acumulate într-un anumit interval de timp şi atitudinea personală faţă de fiecare factor în parte contribuie la declanşarea depresiei. În rândurile următoare voi vorbi despre stările şi pornirile interioare ale celor afectați.

Ce este Depresia?

Este o viziune deficitară despre sine. Depresivul se vede pe sine însuşi că fiind “insuficient” sub toate aspectele vieţii sale. Nu se vede inteligent, nu se vede capabil, nu se vede atractiv, etc. Şi pentru asta se judecă extrem de aspru. Are nevoie de aprobarea celor din jur şi îşi consumă multă energie pentru asta. Iar când nu reuşește să o obţină este epuizat. Povara nereuşitei e greu de purtat.

Incapacitate de reacţie – prizonierii bolii

Depresivul este slab productiv, deşi ar avea capacităţi native de reacţie. Îi lipseşte flexibilitatea cotidiană. Iese greu din starea aceasta pentru că undeva în mintea lui s-a cuibărit gândul cum că e ceva nobil în suferinţă. Ar vrea să vadă toţi suferinţa lui şi să-l gratifice pentru asta, dar nu reuşește să susţină o suferinţă reală.

Comunicare dificilă

Universul depresivului este sumbru şi fără speranţă. El comunică dificil cu exteriorul, mai ales când e vorba de curioşi, de personalităţi incisive. Poate fi chiar vorba de terapeuţi mai puţin experimentaţi. Depresivul suportă greu momentul când altcineva subliniază golul din viaţa lui. Evită discuţiile pe teme care îl pun în inferioritate.

Confruntare cu sinele

Depresivul de natură disperată se exteriorizează mai bine decât alţii. El ştie că e gol din punct de vedere emoţional dar caută (alţi) vinovaţi. Nu se poate recunoaste pe sine ca şi cauză principală a propriilor probleme. Caută explicaţii în afara lui. Altcineva este de vină pentru situaţia lui, pentru deciziile pe care le-a luat, pentru consecinţele existente. Situaţia emoţională începe să se corecteze, cu răbdare, atunci când depresivul este confruntat cu sine însuşi şi cu modul în care interpretează atât universul său interior cât şi pe cel exterior.

Momente de criză

Depresivul nu se vede pe sine ca fiind o persoană complexă cu puternice laturi emoţionale şi spirituale. El se concentrează pe latura fizică şi caută vindecare prin soluţii chimice (medicamente). Însă, cea care este cu adevărat folositoare este terapia: recunoaşterea problemelor existente şi găsirea unor soluţii personalizate prin comunicarea stabilită între depresiv şi terapeut.

E adevărat că sunt şi situaţii în care se recomandă soluţii mixte dar remedierea depresiei nu se face niciodată în întregime prin tratamente medicamentoase. Este nevoie de terapie. Şi nu de oricare terapie, ci de una personalizată.