Problemele cuplurilor varstnice sunt problemele persoanelor varstnice puse laolalta.

Si sunt destul de multe probleme. Sanatatea se degradeaza si creste gradul de dependenta de ceilalti. Odata pensionata, o persoana incepe sa se simte inutila. Cand prietenii de o viata mor, simte singuratatea in mod acut. La asta se mai adauga si faptul ca fiii si nepotii nu prea o viziteaza, ca n-au timp. Poate ca si partenerul de viata a murit si persoana ramasa din cuplul pe care l-au format sufera. La astea se adauga lipsa banilor care vine sa puna capac.

 

Problemele de sanatate

Majoritatea persoanelor varstnice au probleme de sanatate. Multe sunt de natura somatica – trupurile sunt afectate de varsta sau de boli acumulate treptat pe durata vietii. Mai sunt si unii care au probleme de natura psihica (ex. Alzheimer). Le este afectata capacitatea de deplasare, rezistenta fizica, memoria, concentrarea. Unii nu mai pot avea grija de ei insisi sau de partener in aspecte cotidiene absolut necesare (hrana, igiena, etc.) In aceasta situatie depind de copii, nepoti, alte rude sau de ingrijitori specializati.

 

Pensionarea si sentimentul inutilitatii

Putini varstnici vorbesc despre aceasta trauma. Incearca sa o ascunda cat de bine pot, dar unora nu le iese si sunt obligati sa spuna ce se intampla cu ei. Conteaza foarte mult cand si cum se face pensionarea. Daca se face in conditii normale, atunci e suportata mai usor. Daca persoana se simte in vreun fel nedreptatita dupa o viata de munca atunci pensionarea va fi un calvar. Cel putin la inceput, pana va reusi sa depaseasca situatia. Insa, cum bine stiti, varstnicii suporta greu schimbarea. Va dura destul de mult si vor avea nevoie de ajutor (chiar si specializat). Daca sunt inconjurati de nepoti si persoane dragi, daca au prieteni si hobby-uri, inutilitatea se va estompa treptat.

 

Singuratatea si cuplurile varstnice

Contextul in care varstnicii simt singuratatea e foarte divers. Poate fi singuratate propriu zisa (i-a murit partenerul de viata, nu mai are prieteni, s-a pensionat) sau sa fie vorba de insingurare. Aceasta din urma se instaleaza atunci cand varstnicul nu se mai poate deplasa sau daca sufera de vreo afectiune psihologica (depresie, anxietate, etc.). Conteaza cum este resimtita starea aceasta, cum se lupta persoana cu starea pe care o are si daca cere ajutor.

 

Problemele financiare

Cei mai multi varstnici sunt pensionari. Si pensiile ajung cu greu la limita decentei. Atunci cand dai jumatate de pensie pe medicamente si vizite la medici nu-ti mai ramane suficient asa incat sa traiesti. Daca nu au copii, nepoti sau alte rude care sa le sara in ajutor – macar din cand in cand – nu e de mirare ca se instaleaza depresia sau anxietatea. Dupa ce ca mai au putin de trait, mai traiesc si prost. Iar ei sunt foarte constienti de aceste lucruri.  

 

Interactiunea dificila in cuplu

Cu atatea dificultati nu e de mirare ca unele cupluri devin disfunctionale. Unii varstnici sunt dificili, comunica greu, verbalizeaza cu dificultate ceea ce vor, argumenteaza defectuos. E nevoie de multa rabdare in procesele de comunicare. Mai mult decat atat, unii nu pot accepta “noul eu” plin de neputinte. Iar intrebarile de natura existentiala adauga o povara suplimentara in aceste cupluri. Ba chiar se petrec si divorturi la varsta senectutii.

 

Ce ar trebui sa faca asa incat lucrurile sa mearga mai bine, atat cat ii priveste? Sa fie deschisi la schimbare. Sa nu lase poverile sa le schimbe caracterul. Acesta este cea mai mare comoara pe care o au si o vor lasa dupa ei. Sa imbatranesti frumos e un lucru extraordinar. Lasi un model de traire fiilor si nepotilor. Si din acest motiv, ei se vor gandi cu drag la tine. Iar daca sunt probleme care ii coplesesc, sa ceara ajutor. Iar cei dragi ai lor sa li-l ofere.