Recunoaste stresul posttraumatic si cere ajutor de specialitate

Ai o banuiala ca suferi de stres posttraumatic dar nu indraznesti sa mergi la medic pentru un diagnostic oficial? Te temi atat de boala cat si de judecata celor din jurul tau care iti vor pune eticheta rapid de bolnav psihic? Nu spunem ca e un lucru usor sa recunosti ca ai o problema, dar rezolvarea ei conteaza atat de mult pentru viata ta incat parerile celorlalti devin putin importante. 

Incercam sa te ajutam sa identifici corect boala si sa nu treci prin sperietura unui consult psihiatric degeaba. Daca te recunosti in randurile de mai jos inseamna ca e necesar sa mergi la acest consult. Daca sunt doar 1-2 simptome si acelea ocazionale inseamna ca desi au fost probleme in trecutul tau care te-au marcat, le poti depasi prin forte proprii sau cu ajutorul celor dragi. Insa, e bine sa stii ca un psihoterapeut este un sprijin de nadejde pentru pacientii sai, asa ca te indemnam sa ceri ajutor chiar si pentru o forma usoara a bolii.

Retrairea momentului traumatic

E posibil ca trauma pe care o ai sa fie perfect justificata si sa nu poti s-o depasesti fara ajutor. Dar este posibil si ca trauma sa se afle numai in felul in care percepi o anumita situatie suparatoare din trecut. Si sunt tot felul de situatii care pot genera stres posttraumatic: accidente, divort, schimbarea domiciliului, a scolii sau locului de munca – orice lucru facut impotriva vointei tale sau asupra caruia nu ai avut niciun control. Aceste momente iti revin repetat in memorie si iti provoaca aceleasi dureri si suferinte ca atunci cand ti s-au intamplat prima oara. E ca un cerc vicios din care nu poti iesi desi ti-ai dori. Orice lucru mic din prezent care pare ca are o vaga legatura cu trecutul iti aminteste totul cu lux de amanunte, nu poti dormi si intreaga ta viata este data peste cap. 

Comportament evitant

Pentru ca deja suferi foarte mult cand iti amintesti ce ti s-a intamplat in mod clar nu vrei sa accentuezi starea pe care o ai. Si ajungi sa eviti orice posibila situatie care te-ar putea transpune in trecut. Eviti oameni, locuri, contexte, ganduri – orice numai sa nu mai traiesti acel cosmar. Problema e ca, desi incerci sa-ti limitezi suferinta, ajungi sa te izolezi de oamenii din jurul tau – de familie si de prieteni. Iti pierzi bucuria de a trai si de a socializa. In felul asta te pomenesti cu inca o problema pe langa cea care deja te chinuie.  

Agitatie crescuta

Pentru ca toata situatia e greu de controlat esti mereu tensionat. Emotiile tale si trairile pe care le ai sunt excesive, esti iritat si furios. Ai nevoie mereu de afectiunea celor din jur si nu soliciti putin. Nu poti dormi iar de concentrare si eficienta in munca ta nici nu mai poate fi vorba. Devii o persoana cu care se traieste si se lucreaza greu. E posibil ca cei care iti erau apropiati intr-o vreme sa ajunga sa te evite. Mai ales daca starea ta persista de ceva vreme. Pentru ca organismul uman este un tot unitar, starea ta emotionala incepe sa afecteze si starea fizica. Ai tensiune mare, dureri musculare si greata. Si ceea ce simti se explica numai prin somatizarea stresului posttraumatic. 

Gandire negativa

Multe persoane gandesc negativ despre sine. Dar in cazul celor cu stres posttraumatic exista o combinatie de factori: vinovatie, depersonalizare, trauma. Adica ajungi sa diseci in mod repetat evenimentul traumatic si sa te gandeasti ca ar fi putut face ceva ca sa-l eviti sau sa-l impiedici. Adevarul e ca daca puteai face ceva, ar fi facut. Iar aceasta invinovatire dupa ce evenimentul a trecut nu mai ajuta la nimic. Dimpotriva, este foarte daunatoare, pentru ca esti tras in jos de felul in care te raportezi la sine si la trecut. Depersonalizarea se instaleaza atunci cand ajungi sa te analizezi pe tine insuti numai din prisma traumei suferite. Nu te mai poti vedea pe tine insuti in complexitatea personalitatii sale si a vietii pe care o duci. Ajungi sa-ti pierzi identitatea, sa nu mai stii cine esti. 

Cum stai cu evaluarea? 

Daca te-ai recunoscut in intregime in randurile de mai sus, inseamna ca situatia ta nu e deloc usoara. Trauma pe care o ai trebuie depasita asa incat sa poti trai normal si sa ai o viata de calitate. Daca ai mai incercat sa primesti ajutor si n-a avut niciun efect, nu inseamna ca nimeni nu te poate ajuta. Fa un pas inainte si cere ajutor. In ultimii ani s-au schimbat multe lucruri in bine in practica medicala psihiatrica si psihologica. Practic trebuie sa mergi la medicul de familie care iti va da o trimitere la specialist. Acesta este psihiatru si este cel mai indicat in punerea unui diagnostic corect si in prescrierea unui tratament medicamentos. Dupa aceasta etapa e necesar sa gasesti un psiholog cu care sa faci sedinte de psihoterapie de recuperare. Conteaza metodele de lucru, timpul necesar pana la recuperare si relatia care se stabileste intre pacient si psiholog. Si invers, desigur. Psihoterapia scurta strategica este eficienta, rapida si te ajuta sa combati boala si pe viitor in caz ca mai apare. Solicita o programare la cabinet dupa ce primesti un diagnostic cert si vei vedea cat de mult te va ajuta.