Semne si simptome ale depresiei la copii

Desi pare neobisnuit, chiar si copiii pot suferi de depresie. Uneori e dificil sa-ti dai seama ca parinte sau profesor ca ai in fata ta un copil depresiv, dar un specialist poate diagnostica situatia destul de repede. Chiar daca cei mici au in mod natural un comportament schimbator. Depresia nu este doar o tristete trecatoare ci mult mai mult decat atat. Poate afecta multe aspecte care tin de comportamentul si dispozitiile copiilor. Copiii mici pot avea multe simptome fizice in loc de unele emotionale. De exemplu, se plang ca ii doare stomacul. Pot fi speriati de separarea de parinti, lucru care pana la o anumita varsta este perfect explicabil. Pot avea probleme de comportament, sunt agitati, nelinistiti. Dar nu numai atat.  

Iata la ce sa fii atent pentru o buna diagnosticare a depresiei la copii

Isi pierde interesul pentru lucrurile care altadata ii placeau. Interesele si hobby-urile copiilor se mai schimba ocazional, dar daca nu-l mai intereseaza nimic inseamna ca poti nota un semn de depresie.

Se retrage din anturajul obisnuit. Ai inceput sa observi ca s-a distantat de prieteni? Ba chiar si de frati si rude apropiate? Incearca sa stai de vorba cu copilul. Daca e ceva punctual se poate rezolva in familie. Dar daca iti dai seama ca e vorba de depresie cere ajutor de specialitate. Nu mai amana. O depresie netratata sau tratata tarziu lasa urme adanci in sufletul copiilor si in dezvoltarea sa catre varsta adolescentei sau a tineretii. 

Ii lipseste motivatia de a face ceva. Cateodata copiii sunt lenesi si comozi. Dar daca stii ca fiul sau fiica ta n-au fost niciodata asa e cazul sa-ti pui intrebari. Senzatia de vlaguire, de lipsa de energie si de motivatie de a face ceva poate sa fie atat semn de depresie cat si semn al altor boli. Poate e foarte obosit – sunt si astfel de situatii, pentru ca toti copiii de varsta scolara au un program incarcat. Poate a avut o dezamagire sau o nereusita, poate cineva l-a criticat sau descurat. Un sfat parintesc si o incurajare inseamna mult. Dar si mai mult inseamna un consult de specialitate. 

Observi schimbari in obiceiurile cu privire la somn si alimentatie (prea mult sau prea putin). Majoritatea copiilor au un program clar in privinta somnului si a alimentatiei. Frecventa scolilor, a programelor sportive sau artistice ii tin in priza mai mereu. Daca vezi ca nu mai poate tine pasul cu toate acestea stai de vorba cu copilul. Poate are nevoie de o pauza de odihna sau poate chiar sufera de depresie. Cu cat ceri ajutor medical mai repede cu atat mai bine pentru copil.

E gata sa abandoneze orice lucru sau proiect. Ii lipseste capacitatea de a combate in situatiile specifice ale copilariei si adolescentei? Asta ridica un semn de intrebare cu privire la starea lui sufleteasca. Stai de vorba cu el sau cu ea ca sa intelegi care este cauza acestei stari. 

Are ganduri sau vorbeste despre sinucidere si moarte. In mod normal un copil nu se gandeste la moarte sau la sinucidere. Este cu adevarat o situatie iesita din comun asa ca trebuie sa ceri ajutorul unui psiholog de urgenta. E posibil sa fi asistat la moartea cuiva drag, la separarea familiei, la mutarea in alt oras sau scoala. Sunt multe motive pentru care un copil se poate gandi la moarte in mod insistent. Cere ajutor imediat. Riscul este sa ajunga la sinucidere daca mai amani. Supravegheaza-l cu atentie pana observi ca se recupereaza din aceasta situatie. 

Ofera altora lucrurile personale de pret. Daca le ofera altora poate insemna doua lucruri: fie apreciaza acele persoane si le face daruri de pret, fie este o forma de ramas bun pentru ca de fapt copilul se gandeste la moarte, la sinucidere. Este o situatie perfida asa ca cere imediat ajutorul unui psiholog. Nu-ti pierde copilul din vedere. 

Are senzatie de coplesire. Chiar si adultii au uneori senzatie de coplesire asa ca pana la un punct se explica si la cei mici. Si ei se pot simti depasiti de situatiile pe care le traiesc – intr-adevar, se intampla multe lucruri rele in lumea noastra. Daca observi ca are constant aceasta senzatie de mai mult de 2-3 saptamani, nu mai amana, cere ajutor. Cel mai probabil a trecut de la stres si anxietate pana la depresie. Are o suferinta complexa si are nevoie de ajutor. 

Are stima de sine scazuta. Multe persoane, copii si adulti deopotriva, au stima de sine scazuta. Aceasta poate fi o problema independenta sau un simptom de depresie. Daca nu te cunosti bine si n-ai incredere in propriile capacitati la vaste fragede, cum vei ajunge sa ai la varsta maturitatii? Acum trebuie luate masurile de corectare. Alfel copilul nu-si va folosi potentialul nativ si poate ajunge un ratat profesional sau social. Nu vrei asta, nu-i asa?

Are dificultati de concentrare. Sunt mai multe afectiuni care conduc la dificultati de concentrare. Poate fi vorba de oboseala in contextul suprasolicitarii scolare. Poate fi afectat de situatia din familie care sa-i disturbe atentia. Poate fi voba de ADHD, boala relativ raspandita la copii care ii afecteaza atentia. Dar daca ai bifat pana acum si alte semne de depresie, cel mai probabil neatentia se asociaza acesteia din urma. Nu neglija situatia. 

Are probleme la scoala (unele noi sau unele vechi care se agraveaza). Nu prea exista copil care sa nu aiba niciodata probleme la scoala. Asa ca daca e doar asta, nu te ingrijora. Dar daca poti lega situatia asta de semnele de depresie enumerate mai sus, trebuie sa ceri ajutorul unui specialist (psiholog). 

Are dificultati de relationare cu fratii, prietenii, colegii. Copilaria si adolescenta sunt uneori varste complicate. Fiecare copil se dezvolta in mod unic si acumuleaza propriul set de experiente. Insa, nu e normal ca problemele sa fie interminabile. Daca de la probleme mici s-a ajuns la probleme mari, ai grija ca s-ar putea ca parinte sa fii depasit de situatie. Nu esti nici psiholog si nici expert in educarea caracterelor dificile. Cere ajutor. Vei fi uimit de rezultate. 

A inceput sa utilizeze alcool si droguri (in cazul adolescentilor). Daca fiul sau fiica ta a ajuns pana aici inseamna ca ai ratat multe semne de depresie. Situatia e grava, pentru ca presupune ruperea de anturaj, controlul dependentelor – sevrajul nu e ceva ce poate fi vazut cu usurinta, consiliere psihologica constanta pana la recuperare completa atat din dependente cat si din depresie. Daca cineva iti spune ca nu exista solutii, se inseala. E adevarat ca nu se pot face minuni in 3 sedinte de psihoterapie, dar nici nu ai un copil condamnat pe viata. 

Cere ajutor

In orice situatie s-ar afla copilul tau, daca intelegi ca are o suferinta, cere ajutor.In mod normal primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa mergi cu copilul la medicul de familie. Acesta iti va da o trimitere la psihiatru care va face diagnosticarea. Daca intr-adevar e vorba de depresie, acesta va prescrie un tratament medicamentos. In paralel cu acesta trebuie incepute si sedintele de psihoterapie. Medicamentele regleaza fluxul chimic din creier asa incat pacientul sa fie stabil si calm.

Psihoterapia este cea care il recupereaza efectiv din boala de care sufera. Sunt mai multe metode de recuperare, dar noi recomandam psihoterapia scurta strategica. Se concentreaza pe solutii personalizate, este rapida si ofera suport si echipare pacientului si pentru viitor. In caz ca boala da semne de revenire pacientul va fi pregatit s-o combata.