8 sentimente care fac ravagii in sufletele celor mici

Cei mai multi adulti cred ca sentimentele copiilor sunt neglijabile. Ca cel mai probabil sunt produse de lucruri marunte, carora copiii le dau o importanta prea mare. Insa nu este mereu asa. Un copil cu o suferinta interioara va avea rezultate slabe la scoala, nu va reusi sa socializeze. Va fi preocupat intensiv de anumite lucrur, va fi intristat, ingrijorat sau ii va fi foarte frica. Daca observati astfel de stare la copilul vostru sau la cei de care va ocupati in calitate de profesor sau educator trebuie sa aflati care este cauza. Adesea e vorba de unul sau mai multe sentimente din lista de mai jos.

Sentimente daunatoare: grija, invinovatirea si frica

Grija nu este un sentiment adecvat unui copil. Nu e normal sa fie ingrijorat. Ingrijorarile sunt apanajul adultilor care au si puterea de a gasi solutii la probleme. Cand vezi un copil ingrijorat inseamna ca ceva grav se petrece in sufletul lui sau in familia de provenienta. Multi copii sunt ingrijorati ca nu cumva parintii lor sa divorteze. Si, din pacate, de multe ori au dreptate.

Invinovatirea se poate produce printr -cuvant ales gresit, printr-o expresie folosita defectuos. Poate din graba de a raspunde la o situatie provocata de copil. Invinovatirea este o povara mult prea grea pentru un copil indiferent ce varsta ar avea. Cauta sa afli unde s-a produs greseala si remediaza-o in cel mai scurt timp.  Vei vedea cum se va lumina chipul copilului.

Frica este des intalnita la copii. Sunt multe lucruri de care copiii se sperie dar cel mai adesea aceste sentimente sunt tranzitorii. Se sperie de cosmaruri, de furtuna, de cutremur si de alte lucruri. Unele incontrolabile iar altele controlabile. Insa daca starea de frica persista, este continua, trebuie cautata cauza ei. La nevoie poti cere ajutorul unui specialist care sa discute cu copilul de pe alte baze decat ai putea s-o faci tu.

Jalea, resentimentele si nesiguranta

Cateodata copiii jelesc in tacere pierderea cuiva drag. Poate un parinte, poate un bunic, poate un prieten pe care l-au pierdut. Jalea lor poate fi una exterioara sau una interioara. Cea exterioara – lacrimile, tristetea – este usor de detectat, insa nu toti copiii se comporta la fel. Unii se izoleaza si tac. Un copil care nu se joaca chiar are o problema serioasa. Trebuie sa vorbesti cu el si sa il faci sa iti spuna ce se intampla.

Resentimentele sunt foarte daunatoare atat la copii cat si la adulti. Este ceva care te macina pe dinauntru, dilueaza toate lucrurile bune si te face sa te concentrezi la lucruri rel. Ajungi destul de repede sa iti doresti razbunare. Sentimentul acesta este impovarator. Stai de vorba cu cel mic al tau si scoate din el toate aceste sentimente rele. Vorbeste-i despre iertare, despre bunatate si despre optimism. Ba chiar si despre faptul ca oamenii gresesc adesea.

Nesiguranta isi poate avea izvorul in cuvinte de descurajare adresate de adultii aflati in preajma copilului. Daca el nu aude decat “nu esti bun de nimic”,  “cutare lucru nu il poti face”,  “semeni cu x care n-a facut nimic in viata lui” ce poti astepta de la bietul copil? Incurajeaza-l, adreseaza-i vorbe frumoase, remarca atunci cand face ceva bun. Treptat va intelege cine este si ce poate face.

Rusinea si irascibilitatea

In dorinta de a educa copilul se intampla uneori ca un parinte sa ii spuna “sa-ti fie rusine”. Este ceva ce iese automat pe gura atunci cand parintele e furios si se confrunta cu neputinta de a rezolva o situatie in care este implicat copilul. Numai ca aceasta expresie sapa adanc in emotiile copilului. Daca efectiv sunt motive pentru care copilului sa-i fie rusine, atunci acesta se vor asocia cu vorba parintelui. Este mult mai intelept sa nu iti pierzi cumpatul atunci cand copilul te supara.

Irascibilitatea copilului poate porni de la o stare de neputinta. Se declanseaza atunci cand el se simte blocat, neajutat, neinteles si nu stie ce poate face de unul singur.  Atunci nu mai coopereaza cu nimeni. Discutati cu el si aflati cauza neputintei, ce isi doreste el sa faca si nu reuseste.

Iata deci cat de simplu este sa iti dai seama ca cei mici au o viata interioara la fel de complexa ca si adultii si ca nu trebuie ca aceste sentimente lor sa fie trecute cu vederea, sa fie minimalizate si neglijate. Trateaza copilul cu respect chiar daca este  mititel. Daca vrei ca si el sa te respecte la randul lui si sa aiba o viata interioara echilibrata si un comportament exemplar.