Tulburarea distimică: cauze, factori de risc și complicații ascunse

Tulburarea distimică, numită și distimie sau tulburare depresivă persistentă, este o formă cronică de depresie care se instalează lent și uneori trece neobservată ani la rând. Poate începe în copilărie sau adolescență, iar persoana afectată ajunge să creadă că „așa e firea mea”. Însă nu este vorba despre un defect de personalitate, ci despre un dezechilibru emoțional și biologic care are nevoie de înțelegere și tratament adecvat.

Cauzele tulburării distimice

Nu există o singură cauză a distimiei, ci o combinație de factori biologici, genetici și psihologici. Cercetările arată că dezechilibrul neurochimic din creier, predispozițiile genetice și evenimentele traumatice pot contribui la apariția acestei tulburări. De exemplu, pierderea unei persoane dragi, stresul persistent, abuzurile emoționale sau lipsa sprijinului în copilărie pot declanșa distimia.

Unii pacienți observă că simptomele se accentuează în perioadele de stres intens sau după eșecuri repetate. În articolul despre simptomele distimiei am explicat cum se manifestă această stare și cum poate fi recunoscută din timp.

Factori de risc pentru distimie

Există persoane care sunt mai vulnerabile la distimie. Printre factorii de risc se numără:

• istoricul familial de depresie sau alte tulburări afective;
• stima de sine scăzută și autocritica excesivă;
• dependența emoțională de alte persoane;
• personalitatea pesimistă sau tendința spre perfecționism rigid;
• expunerea prelungită la stres sau relații toxice.

Dacă te regăsești în aceste descrieri, nu înseamnă că ești „sortit” depresiei, ci că e important să acorzi atenție semnalelor psihice și emoționale. În explicațiile despre cauzele depresiei găsești o perspectivă mai amplă asupra felului în care mediul și gândirea influențează echilibrul emoțional.

Complicațiile distimiei netratate

Distimia poate dura ani întregi dacă nu este recunoscută și tratată. În timp, ea afectează calitatea vieții, relațiile personale și capacitatea de concentrare. Poate evolua către depresie majoră, anxietate sau dependențe (alcool, medicamente, substanțe stimulante). Mulți pacienți ajung să creadă că nu mai există soluție, însă terapia potrivită poate întrerupe acest cerc vicios.

În terapia scurtă strategică, lucrăm împreună pentru a schimba tiparele de gândire care mențin starea depresivă. Prin exerciții practice și sarcini personalizate, poți învăța să recapeți controlul asupra propriei vieți și să reconstruiești echilibrul interior.

Distimia și modul în care poate fi tratată

Terapia este adesea cea mai eficientă cale de tratament. În cadrul cabinetului meu, abordez distimia prin strategii orientate pe soluții și schimbări concrete de comportament. Nu trebuie să suferi în tăcere – distimia nu e o condamnare, ci un semnal că ai nevoie de grijă și sprijin. Poți afla mai multe despre cum poți preveni și gestiona distimia înainte să se transforme într-o formă severă de depresie.

Chiar dacă trăiești de ani buni cu o stare de tristețe constantă, nu ești definit de ea. Distimia se poate trata, iar procesul de vindecare începe cu primul pas – să ceri ajutor. Meriți o viață trăită cu sens și bucurie autentică.

Poți explora mai multe despre tipurile de depresie și diferențele dintre ele în ghidul despre tipuri de depresie, pentru a înțelege mai bine unde se încadrează distimia în acest spectru.