Trebuie sa recunoastem ca majoritatea adolescentilor sunt incapatanati, au o vointa puternica. Vointa in sine e un lucru folositor, dar in cazul lor este folosita intr-un mod gresit. Si tocmai aici trebuie sa intervina parintii, bunicii, profesorii si, daca va fi necesar, psihologul. Totusi, ce poate face un parinte? Iata mai jos cateva sugestii.

Explica-i copilului de ce ai anumite asteptari de la el

Daca vei intreba un adolescent ce vor parintii de la el iti va raspunde in termeni generali: sa invat bine la scoala, sa fiu cuminte, sa-i ascult. Dar in acelasi moment iti va argumenta ca la scoala se plictiseste, cumintenia e depasita si ca ascultarea de parinti inseamna de fapt control. Si ca toate astea nu-i plac. Nu-si da seama ca daca nu merge la scoala nu va avea mai tarziu un serviciu din care sa traiasca. Nu se gandeste ca acea cumintenie este o plasa de siguranta pe care parintii o intind in jurul lui pentru a-l proteja de toate relele care se petrec in aceste vremuri. Si nici nu pricep ca ascultarea de parinti nu e pentru binele parintilor ci pentru binele copiilor. Concluzia e ca se petrece o comunicare unilaterala. Copiii stiu aproximativ ce vor parintii dar nu le e prea clar de ce. Asa ca explica-i copilului de ce ii ceri ceva si ce inseamna sa nu faca acel ceva. Daca va deveni constient de consecintele faptelor sale, poate vei avea un copil mai cooperant.

Fii alaturi de el in momentele lui grele

Chiar daca esti mereu ocupat ca si parinte, fa-ti timp pentru copilul tau. Cu atat mai mult in perioadele grele. Poate nu reuseste sa treaca testele la o materie la scoala. Poate n-a fost admis in echipa sportiva a scolii si sufera din cauza asta. Poate ca prietenii si colegii il tachineaza aspru din cine stie ce motiv. Poate are vreo problema de sanatate inca nediagnosticata si nu stie cum sa se confrunte cu ea. Parintele trebuie sa observe comportamentul copilului si sa intervina atunci cand isi da seama ca cel mic este depasit de situatie. Sa aiba sugestii pentru el. Asta nu inseamna sa faci tu tot ce trebuie sa faca el. Antreneaza-i perseverenta un pic. Nu-l lasa sa renunte cu usurinta.

Petrece timp cu el ca sa-l cunosti mai bine

Parintii care nu petrec timp cu copiii, ajung curand sa nu-i mai cunoasca. Cei mici cresc, se transforma, sunt dinamici. Ce le placea ieri s-ar putea sa nu le mai placa deloc maine. Daca parintii le sunt alaturi doar la greu dar nu si la bine, copiii vor intelege ca daca le e bine se pot duce sa vorbeasca si sa socializeze cu altii. Practic, ii vor scoate treptat pe parinti din viata lor cotidiana. Tocmai de asta parintii trebuie sa aiba timp pentru copii: de iesit in parc, de mers la un meci sau la un film. De asistat la serbarile si evenimentele scoalare. Daca totul merge bine, nu e un prilej sa va neglijati copiii. Obisnuiti-i sa va vorbeasca, sa va spuna cum au petrecut ziua, ce le-a placut, ce nu le-a placut, etc.

Cunoaste visele si planurile copilului tau

Fiecare copil are planurile si visele lui. Majoritatea le tin secrete, pentru ca sunt de parere ca pe parinti nu-i intereseaza. Ca e prea devreme ca acestia sa le afle. Ca s-ar putea sa rada de visele lor. Cu cat cunosti visele lui mai devreme, cu atat poti sa intervii si sa-l sprijini ca sa reuseasca. Mai ales daca sunt niste planuri bune si folositoare. Poate ca are nevoie de meditatii, poate de antrenamente, poate de participare la niste concursuri. Poate fi vorba de sume mici de bani date cu intelepciune care sa contribuie la reusita copilului. In felul acesta nu-l ajuti doar material, ci construiesti in el incredere in capacitatile pe care le are. Adica aduci bucurie in sufletul lui.

Sugestii de folos

Chiar daca disciplina este o batalie pana la varsta adulta, cele cateva sugestii de mai sus va pot ajuta ca parinti sa ajungeti la inima copilului vostru. Sa-i puteti explica lucruri importante, sa aveti asteptari rezonabile si sa aveti rezultate bune lucrand impreuna la aceleasi vise si planuri. Cu perseverenta, e posibil.