Pentru o terapie reusita, specialistii au nevoie de ajutorul parintilor. 

Din punct de vedere istoric, psihiatria nu a fost amabilă cu mamele. Ideile de început (adesea greșite) spun că majoritatea dificultăților emoționale și comportamentale își au cauzele în copilărie. Autismul este un exemplu clasic. În anii ‘40 Leo Kanner, unul dintre cei mai cunoscuți psihiatri pentru copii, declara că un copil cu autism a fost ținut într-un “frigider care nu s-a dezghețat”. Prin „frigider” el întelegea și se referea la mame care erau distante cu copiii lor din punct de vedere emoțional. Kanner s-a înșelat.

De atunci și până acum, atacurile par să fie neobosite. Media este plină de interpretări greșite și doar rar se răspândesc și interpretări corecte. Foarte mulți blamează părinții și comportamentul lor:

  • Îl răsfață prea mult
  • Nu-l iubește suficient
  • Este prea strict(ă)
  • Este prea permisiv(ă)
  • Este prea emotiv(ă)
  • Nu este suficient de emotiv(ă)
  • Îi acordă prea multă libertate
  • E prea ezitant(ă)
  • Nu îl laudă suficient
  • Îl laudă prea mult

Și lista este nesfârșită.

Consecințele acestor acuze, la adresa părinților, sunt devastatoare: ei se simt fie vinovați și rușinați, fie se supără și intră în defensivă. Cel mai rău este că cei mici nu primesc tratamentul de care au atâta nevoie.

Așa că, în momentul în care ajung la terapeut, acesta trebuie înainte de toate, să facă teste din care să rezulte nivelul daunelor care s-au produs din cauza acestor acuzații.

Terapeutul ajunge să explice pas cu pas care este rolul părinților și cum se poate îmbunătăți comportamentul copiilor.

Iată ce trebuie să se întrebe și să știe părinții care se zbat să ia decizia potrivită cu privire la copiii lor.

  1. Copilul tău are nevoie de ajutor? Examinează rezultatele pe care copilul le are la școală, în familie, în grupul său de prieteni și decide dacă are nevoie de ajutor.

Dificultățile emoționale sau comportamentale pe care le are copilul tău NU îi permit să funcționeze normal? Poate te întrebi, ce înseamnă “funcționare normală”? Nu există o definiție standard, dar de obicei devine o preocupare atunci când copilul nu poate împlini acele activități cotidiene unui copil. Acestea sunt: să meargă la școală și să ia note măcar medii, să își facă prieteni. De asemenea, să își stăpânească emoțiile, să nu intre în dificultăți cu legea, să înțeleagă niște reguli de bază, etc.

  1. A primi ajutor nu înseamnă neapărat medicație sau ani de terapie!

Să primească ajutor poate însemna o evaluare din care să rezulte în ce fel se poate interveni (dacă se poate) așa încât să fie în beneficiul copilului. Așa că este adesea mai puțin problematic decât cred părinții când încep să caute evaluări și consultații. Procesul nu ar trebui să fie diferit față de un consult pediatric. El va permite evaluarea copilului din punct de vedere psihologic și se va vedea dacă are vreun simptom îngrijorător. Dacă copilul are nevoie de ajutor, intervențiile sunt în general de scurtă durată (5-20 sesiuni). Așadar nu se va ajunge la ani întregi de terapie.

  1. Dacă ești îngrijorat(ă) cu privire la copilul tău și la comportamentul său, atunci nu accepta diagnosticul pus în grabă de către pediatru: “este foarte bine”. El nu a pus decât câteva întrebări, nu are cum să-și facă o imagine completă.

Realitatea este că unii pediatri au cunoștințe minime în psihologia și psihiatria copiilor, mai ales când vine vorba de condițiile de evaluare. Așa că dacă nu ești de acord cu părerea pediatrului cu privire la copilul tău, este în regulă. Solicită un consult de specialitate la un psiholog sau psihoterapeut. El va indica precis daca e nevoie sau nu de terapie.

  1. În foarte multe situații, cauza suferinței copilului tău nu este importantă.

Este o afirmație controversată mai ales de către unii terapeuți tradiționaliști. O spunem din cauză că părinții sunt foarte preocupați de acest subiect crezând că de vină sunt deficitul de atenție sau comportamentul obsesiv. Părinții se simt vinovați și vor să afle un răspuns pe care să-l înțeleagă și să-l accepte. Vor să știe în ce moment lucrurile n-au mai fost așa cum trebuie.

Realitatea este că în majoritatea situațiilor tocmai această cauză nu va fi cunoscută. Un bun terapeut înțelege fenomenele legate de istoria familiei și dinamica acesteia, grupul de prieteni, stilul de gândire, etc. și astfel realizează care pot fi dificultățile curente.

Amintiți-vă că nu putem schimba trecutul dar putem îmbunătăți viitorul copilului.

  1. Nu putem să-ți Ajutăm copilul fără Ajutorul tău.

Sunt puține lucrurile pe care le putem face într-o oră de terapie pe săptămână fără să avem ajutorul părinților și învățătorilor care să dorească să se implice pe durata tratamentului/terapiei. Cele mai eficiente intervenții necesită schimbări atât acasă cât și la școală.

  1. Când îți sugerăm o altă cale de disciplină parentală. Nu îți spunem că ceea ce ai făcut până acum este greșit. Nu ai cauzat tu problema pe care o are copilul.

Sunt mulți părinți care au un stil parental eficient pentru majoritatea copiilor. De fapt, unii cercetători folosesc termenul de “calități suficient de bune de parenting” pentru a defini fenomenul în care majoritatea copiilor sunt bine indiferent ce fac părinții. Sunt și studii care sugerează că în unele cazuri, în care copilul are anumite disfuncționalități, unele comportamente parentale sunt mai potrivite decât altele.

În completare spunem că cea mai eficienta terapie pentru anumite disfuncționalități solicită părinților să implementeze un plan specific de disciplinare. El poate fi foarte diferit de ceea ce fac ei în mod natural.

 

De reținut

Așa că, este posibil să-ți cerem să schimbi anumite obiceiuri stabilite acasă. Dar nu pentru că îți judecăm abilitățile de părinte ci pentru că avem nevoie de ajutorul tău. Implementarea unui tratament implică să faceți lucrurile diferit.

Nu e mai mult decât atunci când pediatrul îți cere să gătești altceva pentru că cel mic are alergie la o anumită substanță. Nu faci nimic greșit. Nu tu cauzezi problema pe care o are copilul tău. Dar făcând aceste schimbări îți poți ajuta copilul.

În concluzie, părinții trebuie să știe că, un terapeut dorește să ajute copilul înainte de toate, nu să caute o persoană pe care să dea vina. Îți cerem să te implici pentru că în felul acesta tratamentul pe care îl urmează copilul devine mai eficient.

Avem nevoie de tine ca aliat, pentru că altfel nu putem face prea multe pentru copilul tău.

Programeaza-te la cabinet

Campurile marcate cu * sunt obligatorii