Unul dintre pacienții mei evita lifturile de mai bine de zece ani. Motivul nu era spațiul strâmt, ci frica copilăroasă și persistenta că liftul va cădea. Dacă trebuia să ajungă la etajul 7, prefera să urce pe scări, chiar dacă transpira și ajungea epuizat. De fiecare dată când auzeau sunetul ușilor deschizându-se, inima îi bătea cu putere, imaginându-și cel mai rău scenariu.

L-am întrebat: – „Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să fugi de această frică, ai încerca să o provoci și să o aduci la maxim?”

La început a râs, convins că glumesc. Apoi, curios, a încercat. A intrat în lift, și-a spus „Hai să văd cât de tare pot să mă panichez, chiar acum! Să simt cum 'cade' liftul” și a apăsat butonul. Surpriza? Cu cât încerca să forțeze senzația de panică și catastrofă, cu atât mai absurdă și mai departe părea frica.

Când fugi de frică, ea te urmărește. Când te întorci și o provoci să apară, frica dispare.

 

De ce funcționează această tehnică psihologică?

Frica de a cădea cu liftul este o fobie specifică, adesea legată de un sentiment profund de lipsă de control și de imagini catastrofale despre ce s-ar putea întâmpla. Mecanismul este un cerc vicios:

  • Anticipezi pericolul („cabina se va rupe”, „o să cad până în subsol”).

  • Eviți situația (iei scările sau cauți lifturi „mai sigure”).

  • Evițarea întărește frica → pentru că niciodată nu ai șansa să-ți confirmi că este nejustificată. Frica trăiește doar în anticipație.

Terapia scurtă strategică folosește uneori soluții contraintuitive. În loc să încercăm să ne liniștim cu gânduri raționale („lifturile sunt sigure”), provoacăm intenționat simptomul. Aceasta se numește „prescrierea simptomului”.

Rezultatul? Când încerci activ să te panichezi, faci un lucru extraordinar: iei controlul asupra panicii. Cereți creierului să producă ceva ce el face automat. Acest lucru rupe automatismul. Creierul tău „înțelege” subconștient că nu există un pericol real, pentru că dacă ar exista, tu n-ai putea să-l provoci la comandă. Frica își pierde din putere.

 

Cum poți aplica singur acest principiu (Exercițiu practic)

Atenție: Nu recomand să încerci singur expuneri extreme. Pentru frici intense, consultă un specialist. Pentru anxietăți mai ușoare, poți încerca:

  1. Notează-ți frica – Evaluă pe o scală de la 0 la 10 cât de puternic o simți.

  2. Amplifică-o intenționat – Când intri în lift, spune-ți: „Gata, acum! Hai să 'cădem'! Să simt cum mă cuprinde panica. Să ajungă la maxim!”.

  3. Observă ce se întâmplă – Paradoxal, încercând să generezi frica, o vei diminua. Prin acest joc mental, tu devii directorul scenei, nu un actor speriat.

 

Întrebări frecvente (FAQ) despre frica de a cădea cu liftul

Este normal ca frica să crească la început?

Da, este normal. Primele dati cand incerci tehnica, poți simți o intensificare a anxietății pentru că te confrunți direct cu ce eviti. Tocmai acest moment este cheia: trecând prin el, îi demonstrezi creierului că poate supraviețui senzației și că aceasta este doar un „zgomot” al minții, nu un pericol real.

În cât timp apar rezultatele?

Unii observă o ușurare după chiar și 2-3 încercări consecutive. Pentru alții, procesul durează câteva săptămâni de practică constantă. Consistența este cheia. Dacă frica este profundă, lucrul cu un terapeut specializat în terapii scurte strategice sau CBT poate grăbi spectaculos progresul.

Funcționează și pentru alte frici legate de accidente?

Absolut. Același principiu se aplică la frica de a zbura (aviție), frica de a conduce pe autostradă sau frica de accidente. Mecanismul este același: evitarea menține frica în viață, confruntarea o dezarmează.

Frica trăiește doar dacă o eviți

Frica de a cădea cu liftul este o frică a imaginației, care prinde viață doar pentru că îi dăm spațiu prin fuga noastră. Cu cât o eviți, cu atât o faci mai reală în mintea ta. Cu cât o provoci și o aduci în lumină, cu atât îți dai seama că este doar un vis urât.

Dacă această frică îți limitează libertatea, caută un psiholog. Tehnicile de terapie scurtă strategică sau cognitivo-comportamentală sunt extrem de eficiente în a desface acest nod. Primul pas, însă, îl faci tu: decizia de a nu mai fugi.