Tripanofobia. Cum sa faci fata fricii de ace

 Cu totii am auzit de arahnofobie (frica de paianjeni) si acrofobie (frica de inaltime), dar ce e cu tripanofobia? Tripanofobia este definita ca fiind frica extrema de procedurile medicale care implica injectii sau ace. Uneori e denumita si aichmofobie, belonefobie sau enetofobie. Acesti termeni denota, in general, frica de ace sau de obiecte ascutite, in timp ce tripanofobia include si aspectul medical al fricii. Tripanofobia este denumita in mod obisnuit fobia acului.

E musai sa treci peste aceasta fobie

Acest lucru are un impact semnificativ asupra multor persoane. Teama de ace poate impiedica oamenii sa caute ingrijiri medicale, sa viziteze medicul dentist, sa urmeze tratamentele prescrise si sa obtina lucrarile necesare de laborator. Constientizarea tripanofobiei, precum si cunoasterea strategiilor de atenuare este importanta atunci cand vrei sa ai grija de sanatatea ta sau daca faci parte din personalul medical si trebuie sa-ti ajuti pacientii.

Studii si cercetari

Tripanofobia a fost recunoscuta in 1994 ca fobie specifica. Intr-un studiu comunitar canadian efectuat pe 449 de femei, s-a constatat ca 21,2% au avut frica usoara pana la intensa si 4,9% au avut un nivel fobic de frica la injectii, medici, dentisti si spitale. Intr-un alt studiu, 11% dintre pacientii unui cabinet medical au raportat frica de injectii dureroase. Un alt studiu a raportat ca 23% dintre studentii suedezi si 27% dintre studentii americani citeaza fobia acului drept principalul motiv pentru care nu doneaza sange.

Mai multe studii au incercat, de asemenea, sa evalueze demografia asociata a pacientilor care sufera de fobie cu ac. Aceste studii au avut tendinta de a arata ca pacientii au fost mai predispusi sa fie femei si de o varsta mai mica decat cei care nu au prezentat semne.

Predispozitia ereditara a fost, de asemenea, studiata, cu numeroase studii care arata ca pacientii cu fobie de ac tind sa aiba rude biologice care au prezentat si fobie cu ac cu o rata mult mai mare decat cea observata la pacientii tratati cu alte tipuri de fobii. O teorie posibila pentru acest fenomen se concentreaza pe prezenta unei trasaturi genetice.

In plus fata de factorii genetici asociati cu fobia acului, exista si o componenta puternica invatata. Un alt studiu recent a incercat sa cuantifice modalitatile prin care pacientii cu fobie de ac si-au dobandit boala. S-a constatat ca majoritatea pacientilor (52%) au asociat debutul fobiei cu o experienta de conditionare; 24% din cauza unei experiente secundare ( un frate plangand dupa administrarea unei injectii); 7% ca urmare a primirii de instructiuni sau informatii; iar 17% nu si-au putut aminti circumstante specifice de debut. Ipotezele actuale de lucru propun ca fobia acului depinde atat de un reflex mostenit care este conectat in caile neurovasculare si neuroendocrine, cat si de invatarea unei frici constiente.

Manifestarile fobiei

De obicei, pacientii tripanofobi vor prezenta simptome fizice, cum ar fi sincopa, sincopa apropiata, ameteala, vertij, diaforeza si greata. Se propune ca reflexul vasovagal implicat in fiziologia fobiei acului sa fie un raspuns bifazic. Faza initiala, care poate sa nu fie experimentata de toate persoanele cu tripanofobie, este o perioada de anticipare a ritmului cardiac si a tensiunii arteriale inainte de punctia acului. Aceasta este urmata de o scadere brusca a ritmului cardiac si a tensiunii arteriale dupa punctia acului. Debutul raspunsului vasovagal este de obicei rapid, dar de scurta durata. tensiunea arteriala revine de obicei la normal dupa 2 ore si majoritatea pacientilor se simt suficient de bine pentru a reveni la activitatea normala dupa cateva ore.

Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de pierdere a cunostintei timp de cateva ore si unii pacienti care raporteaza anxietate, stare de rau si slabiciune timp de pana la 2 zile dupa episod. sincopa vasovagala severa ar putea exacerba si problemele cardiovasculare subiacente. In plus, pacientii care au o reactie vasovagala sunt mai predispusi sa aiba frica intensa in timpul intalnirilor ulterioare cu acul.

O reactie tripanofoba difera de raspunsul fizic la alte tipuri de frici, cum ar fi frica de paianjeni sau inaltimi, unde anxietatea, dificultatea de a respira si bataile intense ale inimii pot aparea, dar nu sunt insotite de obicei de o scadere a tensiunii arteriale sau de lesin

Tripanofobia afecteaza bunastarea fizica si sociala a celor care sufera de aceasta. Pacientii cu fobii cu ac tind sa evite ingrijirea sanatatii si sistemul de ingrijire a sanatatii cat mai mult timp posibil. Teama de testare a sangelui sau imunizari poate interfera cu scoala, angajarea sau oportunitatile de calatorie. Testele de sange necesare pentru casatorie si ingrijirea prenatala pot avea impact asupra deciziilor personale la pacientii cu fobie de ac. Au existat chiar rapoarte de caz cu probleme legale aparute pentru pacienti atunci cand testele de sange sunt dispuse in instanta si pacientii au refuzat sa se conformeze.

Odata ce o fobie este identificata si recunoscuta, pot fi folosite o serie de tehnici pentru a atenua frica care se asociaza cu administrarea injectiei. Prezentarea compasiunii, intelegerii si respectului pentru pacient sunt componente importante ale oricarei strategii de atenuare. Pacientilor trebuie sa li se ofere educatie si reasigurare si, in functie de severitatea fobiei, sfatuiti cu privire la diferitele optiuni de contracarare a acesteia. 

Strategii de atenuare a tripanofobiei

Terapia de desensibilizare efectuata de specialist poate ajuta pacientii sa deconditioneze raspunsul autonom pe care il pot experimenta. Desensibilizarea prin expuneri controlate la stimul necesita un pacient motivat, dar este cea mai frecvent utilizata tehnica. Este deosebit de util pentru acei pacienti a caror viata este pusa in pericol prin evitarea interventiei medicale.

Sunt disponibile si alte abordari cognitive sau comportamentale ale tripanofobiei. Indrumarea profesionala si sprijinul pentru pacientii cu fobie de ac pot include ajutarea pacientului sa-si confrunte treptat frica, predarea tehnicilor de relaxare, invatarea modului de provocare a gandurilor negative care vin impreuna cu frica si a altor mecanisme de coping.

Toate aceste strategii au un lucru in comun – un dialog deschis intre pacient si specialist, astfel incat pacientul sa fie ajutat in incercarea sa de a depasi fobia acului si de a avea cea mai buna oportunitate pentru un rezultat terapeutic pozitiv. Prin psihoterapie scurta strategica aceasta fobie poate fi depasita in mai putin de 2 luni. Nu mai amana, cere ajutor la cabinet.