Fobiile specifice. Simptome, cauze, diagnostic si tratament
O fobie specifica este o frica durabila si nerezonabila. Expunerea persoanei afectate la un obiect sau la o situatie duce la o reactie imediata, determinand persoana sa indure anxietate intensa (nervozitate) sau sa evite in intregime obiectul sau situatia. Suferinta asociata cu fobia si / sau nevoia de a evita obiectul sau situatia poate interfera semnificativ cu capacitatea persoanei de a functiona normal. Adultii cu o fobie specifica recunosc ca frica este excesiva sau nerezonabila, dar nu sunt capabili sa o depaseasca.
Exista diferite tipuri de fobii specifice, bazate pe obiectul sau situatia temuta, inclusiv:
- Fobii de animale: exemplele includ teama de caini, serpi, insecte sau soareci. Fobiile de animale sunt cele mai frecvente fobii specifice.
- Fobii situationale: acestea implica teama de situatii specifice, cum ar fi zborul cu avionul, mersul cu masina sau transportul public, sofatul, trecerea peste poduri sau prin tuneluri sau prezenta intr-un loc inchis (lift).
- Fobiile mediului natural: exemplele includ frica de furtuni, inaltimi sau apa.
- Fobii de injectie sau de sange – leziuni: acestea implica teama de a fi ranit, de a vedea sange sau de proceduri medicale invazive, cum ar fi analize de sange sau injectii
- Alte fobii: acestea includ frica de a cadea, teama de sunete puternice si teama de personajele costumate, cum ar fi clovnii.
O persoana poate avea mai multe fobii specifice.
Care sunt simptomele fobiilor specifice?
Simptomele unor fobii specifice pot include:
- Teama excesiva sau irationala fata de un anumit obiect sau situatie
- Evitarea obiectului sau situatiei sau indurarea cu mare suferinta
- Simptome fizice de anxietate sau atac de panica, cum ar fi o inima care bate puternic, greata sau diaree, transpiratii, tremuraturi, amorteala sau furnicaturi, probleme cu respiratia (respiratie superficiala), senzatie de ameteala, senzatie de sufocare
- Anxietate anticipatorie – de exemplu, o persoana cu frica de caini poate deveni anxioasa cand trebuie sa mearga la plimbare, deoarece poate vedea un caine pe durata iesirii.
- Copiii cu o fobie specifica isi pot exprima anxietatea plangand, agatandu-se de un parinte sau facand scene care atrag atentia.
Cat de frecvente sunt fobiile specifice?
Institutul National de Sanatate Mentala din Statele Unite estimeaza ca aproximativ 5% -12% dintre americani au fobii. Fobiile specifice afecteaza aproximativ 6,3 milioane de adulti americani. Proportiile se pastreaza si la nivelul intregii lumi.
Fobiile apar de obicei in adolescenta si la maturitate, dar pot aparea la oameni de toate varstele. Sunt putin mai frecvente la femei decat la barbati. Fobiile specifice la copii sunt frecvente si de obicei dispar in timp. Fobiile specifice la adulti incep, in general, brusc si sunt mai durabile decat fobiile din copilarie. Doar aproximativ 20% din fobiile specifice la adulti dispar de la sine (fara tratament).
Ce cauzeaza fobii specifice?
Cauza exacta a fobiilor specifice nu este cunoscuta, dar majoritatea par a fi asociate cu o experienta traumatica sau cu o reactie invatata. De exemplu, o persoana care are o experienta inspaimantatoare sau amenintatoare cu un animal, cum ar fi un atac, poate dezvolta o fobie specifica. Prezenta la un eveniment traumatic in care altii se confrunta cu un lucru rau sau frica extrema poate provoca, de asemenea, o fobie specifica, la fel ca si primirea de informatii sau avertismente repetate despre situatii sau animale potential periculoase.
Frica poate fi invatata si de la altii. Un copil ai carui parinti reactioneaza cu frica si anxietate la anumite obiecte sau situatii este susceptibil sa raspunda si el acelor obiecte sau situatii cu frica.
Cum sunt diagnosticate fobiile specifice?
Daca sunt prezente simptome ale unei fobii specifice, medicul va incepe o evaluare prin efectuarea unui istoric medical si psihiatric si poate efectua un scurt examen fizic. Desi nu exista teste de laborator pentru a diagnostica fobii specifice, medicul poate folosi diferite teste pentru a se asigura ca o boala fizica nu este cauza simptomelor de fobie.
Daca nu se constata nicio boala fizica, puteti fi directionat la un psihiatru, psiholog sau alt profesionist in sanatate mintala, care este special instruit pentru a diagnostica si trata bolile mintale. Psihiatrii si psihologii folosesc interviuri clinice si instrumente de evaluare pentru a evalua o persoana pentru o fobie specifica.
Medicul isi bazeaza diagnosticul de fobii specifice pe simptomele raportate, inclusiv orice probleme de functionare cauzate de simptome. O fobie specifica este diagnosticata daca frica si anxietatea persoanei sunt deosebit de tulburatoare sau daca interfereaza cu rutina zilnica, inclusiv scoala, munca, activitatile sociale si relatiile.
Cum sunt tratate fobiile specifice?
Tratamentul pentru fobii specifice poate include una sau o combinatie de:
Psihoterapie scurta strategica: psihoterapia este piatra de temelie a tratamentului pentru fobii specifice. Tratamentul implica de obicei desensibilizare sistematica in care pacientii sunt expusi treptat la ceea ce ii inspaimanta pana cand frica lor incepe sa dispara.
Medicatie: pentru fobiile situationale care produc anxietate intensa, temporara (de exemplu, frica de a zbura), pot fi prescrise, ocazional medicamente pentru a ajuta la reducerea anxietatii anticipative. Cu exceptia cazului in care fobia este insotita de alte afectiuni, cum ar fi depresia sau tulburarea de panica, medicamentele pe termen lung sau zilnice nu sunt in general utilizate. Tehnicile de relaxare, cum ar fi respiratia profunda, pot ajuta la reducerea simptomelor de anxietate.
Se pot preveni fobiile specifice?
Desi multe fobii specifice nu pot fi prevenite, interventia timpurie si tratamentul dupa o experienta traumatica, cum ar fi un atac al unor animale, pot impiedica persoana sa dezvolte o tulburare de anxietate severa, precum o fobie.
