Psihologia copiilor. 4 stiluri de atasament

Sa fii parinte bun e un lucru complicat, pentru ca trebuie sa ai abilitatea de a gestiona multe variabile si de a te adapta la multe situatii noi. In plus, daca ai mai multi copii, sigur ti-ai dat seama ca fiecare copil e in felul sau. In functie de felul cum te raportezi la fiecare copil, acesta va dezvolta un anumit stil de atasament fata de tine. 

Stilul sigur de atasament

Acesti copii au incredere in persoanele din jurul lor. Chiar daca se intristeaza in lipsa parintilor, pot fi consolati de bunici, rude sau educatori. Ei cauta indrumare si protectie la aceste persoane si se considera in siguranta in preajma lor. Acest stil este cel indicat pentru viitorul adult. 

Stilul anxios – nesigur de atasament

Copiii nesiguri si anxiosi sunt tristi si ingrijorati numai ca aud ca parintii vor pleca o vreme fara ei. Se agata disperati de parinti inainte ca acestia sa plece dar si cand acestia se intorc. Este un comportament premergator celui dependent pe care il va avea viitorul adult. Si este daunator. 

Stilul anxios evitant de atasament

Copiii evitanti sunt cei care nu manifesta nici bucurie si nici tristete la plecarea sau venirea parintilor sau a altor ingrijitori. Acest comportament este gresit interpretat uneori drept independenta a copiilor si cumva incurajat, sperand ca viitorul adult va fi unul pe picioarele sale. Insa, va produce un adult distant si egoist, centrat pe propriile probleme si nevoi. 

Stilul dezorganizat de atasament

Copiii abuzati emotional si fizic dezvolta acest tip de atasament. Ei cred ca cei din jur, indiferent cine ar fi acestia, vor sa le faca rau. Nu au incredere in ei si, daca ar putea, ar fugi cat mai departe. Totusi, isi dau seama ca nu s-ar putea descurca singuri, fara niciun ajutor din partea unui adult. Acesti copii au mare nevoie de ajutor pentru a fi recuperati din traumele lor, pentru ca viitorii adulti sa aiba un comportament si un atasament normal fata de persoanele din jurul lor. 

Bine de stiut

Felul in care copilul se ataseaza de cei din jur il ajuta sa se defineasca, sa faca fata problemelor cotidiene si ii influenteaza viata. Copii si adulti deopotriva traim in mijlocul relatiilor pe care le construim. 

  • Copiii ai caror parinti s-au ocupat de ei fizic si emotional vor fi cei care vor avea cele mai mari sanse de reusita in viata. 
  • Cei care au avut nevoile fizice asigurate dar nu si cele emotionale, vor trunchia relatiile cu ceilalti si vor avea de suferit intr-un fel sau altul. Vor fugi toata viata de durerea pe care altii le-o pot provoca. 
  • Copiii abuzati, care n-au avut asigurate nici nevoile fizice si nici cele emotionale sunt cel mai greu de recuperat. Dar prin psihoterapie, cu rabdare si afectiune, chiar si comportamentul lor se poate corecta. 

Daca traumele copilariei si comportamentele deplasate nu sunt tratate si corectate, ele vor influenta serios viata viitorului adult. Orice om merita sa duca o viata frumoasa si echilibrata, fara cicatrici sufletesti.

Daca si copilul tau are o suferinta emotionala, capatata in diverse situatii care n-au putut fi controlate, sau daca ai in grija un copil cu traume severe, cere ajutor la cabinetul de psihoterape scurta strategica. Acest lucru va poate schimba viata in bine, tie si copilului suferind. Nu mai amana.