7 lucruri pe care sa nu le spui vreodata unui suferind de stres posttraumatic

O persoana cu stres posttraumatic se raporteaza la lumea inconjuratoare ca si cum ar fi intr-o continua lupta pentru supravietuire. Aglomeratia, zgomotele puternice, luminile intense si alte lucruri aparent banale le pot declansa o criza care ii marcheaza pentru multa vreme. E posibil sa nu stii ca omul de langa tine a trecut printr-o experienta traumatica (incendiu, inundatie, situatii de razboi, etc.) de aceea e indicat sa fii empatic si sa nu-l judeci aspru pentru conditia sa. Pana la urma, chiar o poti pati si tu la un moment dat in viata – nimeni nu este scutit de dureri si taume. Iata ce e bine sa NU spui vreodata unei persoane cu stres posttraumatic.

  1. Cred ca si eu am stres posttraumatic, sefu’ a tipat la mine. Poate ca tie ti se pare putin lucru, dar persoana bolnava chiar sufera. Asa ca merita sa nu-i minimalizezi situatia si nici sa nu-ti bati joc de ea. Nu e ceva ce isi doreste. Ar da orice sa se poata comporta normal, dar nu poate. E bolnav(a).
  2. N-ar fi trebuit sa-ti treaca dupa atata vreme? Felul in care fiecare om se raporteaza la taume este foarte personal. Nu poti spune ca un pacient ar trebui sa fie vindecat dupa 3 sau 7 ani. Unii se recupereaza mai repede, altii mai greu. Si mai sunt si unii care nu reusesc sa-si revina oricat s-ar stradui si ei si specialistii cu care lucreaza.
  3. Bietul de tine, chiar esti sensibil(a). Nu e vorba de sensibilitate aici. Sensibilitatea poate ca varsa o lacrima intr-o situatie delicata. Stresul posttraumatic este o boala pe care pacientul nu o poate controla. Este marcat de anumite lucruri si situatii intr-un fel foarte personal. Nu-ti ramane decat sa accepti ca asa stau lucrurile si sa ai rabdare cu persoana in cauza. Nu se poate grabi recuperarea din boala.
  4. Cati oameni ai omorat (daca a fost soldat)?  Stresul posttraumatic a fost initial diagnosticat la soldatii care se intorceau acasa dupa ce statusera ani de zile in zone de razboi. Cei care se confruntasera cu moartea fata in fata in fiecare zi. Si nu ai cum sa nu fii marcat de acest lucru. Numai gandeste-te cat de tare te-a durut cand ti-a murit cineva drag si cat a durat pana ti-ai revenit.
  5. Probabil esti un veteran daca suferi de boala asta. Desi asa au inceput cercetarile in privinta acestei boli, nu doar veteranii sufera din cauza ei. E posibil sa sufere si persoane care nu au trecut vreodata prin traume. E vorba de felul in care fiecare persoana se raporteaza la lumea inconjuratoare si la ce se intampla in ea. Poti sa vezi o catastrofa la televizor si sa ramai marcat pe viata din cauza ei desi nu esti personal implicat in ea.
  6. Nu-i face vreo surpriza.  Suferinzii de stres posttraumatic urasc surprizele. Nu te furisa pe langa ei pentru ca mai apoi sa strigi brusc “Surpriza!!”. Nu le face nici macar petreceri surpriza, pentru ca nu ar stii sa gestioneze situatia si petrecerea ar iesi exact invers decat ti-ai dorit. Mereu trebuie sa fii predictibil cu ei, pentru ca ei sa poata avea incredere in tine.
  7. De ce esti asa de incordat? Nu e incordare, ci o situatie de lupta cotidiana cu sine si cu ceilalti. Si este extrem de obositor. Chiar e ca intr-un razboi in care depui toate eforturile, zi de zi, ca sa ramai in viata. Daca si tu ai fii la fel de obosit (psihic si fizic) ai reactiona probabil la fel.

Iata cate argumente ca sa fii empatic cu persoanele afectate si sa ai grija sa nu spui sau sa nu faci ceva ce i-ar supara. Nu, nu trebuie sa te porti mereu cu ei ca si cum ar fi oua si s-ar putea sparge. N-ai reusi. Dar te poti documenta in privinta bolii acesteia asa incat sa fii un ajutor de nadejde pentru pacient. Mai ales daca acesta este cineva din familie sau dintre prietenii apropiati.