Aftongia, o balbaiala cu spasme chinuitoare
Aftongia este o afectiune incadrata din punct de vedere logopedic in sectiunea tulburarilor de ritm si fluenta a vorbirii. Daca ar fi sa dam o definitie accesibila iat-o: este o balbaiala insotita de spasme fizice. Aceste spasme sunt de lunga durata si afecteaza felul in care pacientul vorbeste, felul in care sunt formate sunetele la nivelul musculaturii aparatului fonoarticulator. Pacientul este afectat la nivelul sunetelor pe care le formeaza si emite dar si la nivelul miscarilor. Ticurile nervoase si coreice transforma o balbaiala in aftongie. Aceasta afectiune nu presupune doar ca pacientul (adesea copil, dar se poate intalni si la adulti) emite sunete cu dificultate ci si ca are disfunctii ale encefalului.
De ce apare aftongia?
Cauzele sunt foarte variate si greu de identificat pentru fiecare pacient in parte. E posibil ca in perioada intrauterina fatul sa fii suferit intoxicatii, carente nutritive, traume, sa fii fost afectat de probleme ale mamei, nastere dificila, afectiuni neurologice, hemoragii, lovituri, etc. Oricare dintre aceste probleme pot afecta modul de vorbire al copilului si viitorului adult in functie de sensibilitatea fiecaruia in parte. Chiar daca uneori problemele de limbaj sunt “din nastere”, nu inseamna ca cel mic trebuie lasat asa, fara tratament de specialitate. Ca parinti, cereti ajutor indata ce observati ca exista o problema. Terapia de recuperare poate incepe chiar si de la 3 ani. Iar daca problema aftongica se manifesta la un adult, terapia incepe imediat.
Nu pedepsi copilul, nu e vina lui!
Parcurgand cauzele care determina aceasta boala, realizezi ca nu e vina copilului. El este cel mai afectat. Nu e cazul nici sa te acuzi pe tine ca n-ai fost mai atenta pe durata sarcinii. Cu siguranta daca puteai, ai fi fost. Care parinte nu doresten binele absolut al copilului sau? Lasa deoparte invinovatirile si cauta ajutor. Cu cat este mai mic copilul cu atat va fi mai simplu de recuperat. Singura limita este data de gradul de afectare neurologica. In rest, recuperarea in sine are rezultate foarte bune. Alege cu grija logopedul (cel mai bine e sa fie si el la randu-i parinte, pentru ca se poate raporta mai usor la copil dar si la tine ca parinte), mergi cu cel mic la terapie si sustine-l in orice exercitii ar avea de facut. Si vei vedea ca merita orice efort.
