De ce mint copiii? Ajuta-ti copilul sa nu mai minta, uite cum!

Sa fii parintele unui copil care nu minte este o adevarata performanta.  Asta in conditiile in care nu am intalnit, pana acum, un copil care sa nu fi mintit macar o data. De ce mint copiii si de ce se ascund de parinti? De ce mint la scoala sau in cercul lor de prieteni? Urmeaza sa aflam din randurile urmatoare.

Copiii invata sa minta de la familia lor sau de la alti adulti

Parintii si ingrijitorii sunt tratati drept modele de catre cei mici. Acestia trebuie sa se comporte stiind ca sunt observati si copiati. Parintii si adultii trebuie sa spuna adevarul tot timpul sa fie drepti. Sa dea dovada de onoare, daca isi doresc copii care sa aiba aceste valori. Cei mici vor intelege aceste principii prin copiere si nu vor recurge la minciuni.

Copiii incep sa minta atunci cand sunt pedepsiti pentru ca au spus adevarul

E greu sa fii parinte si sa nu gresesti niciodata. Asa ca e foarte probabil ca si tu sa-ti fi pedepsit copilul pentru ca ti-a spus adevarul. Acest lucru este grav chiar daca pare doar o greseala marunta. Poate erai obosit dupa o zi de munca si nu ai mai luat in calcul toate optiunile asa ca ai pedepsit copilul “la gramada”. In felul acesta ai alterat principiul adevarului pe care cu siguranta te-ai straduit indelung sa il construiesti in copil.  Ti-ai subminat munca depusa si ai afectat felul in care gandeste copilul. Acum trebuie sa o iei de la capat si sa-ti ceri si scuze pentru greseala pe care e facut-o. Nu te teme ca parinte sa fii vulnerabil. Asuma-ti acest risc.

Copiii mai mari isi rafineaza felul in care mint

Situatia este greu de controlat dar asta nu inseamna ca parintii nu au nimic de facut pentru a-si ajuta copiii. Ei copiaza mai intai ceea ce vad in casa si apoi ce vad la scoala si in cercul de prieteni. De aceea e important sa stiti ce prieteni au, cum e la scoala si ce probleme au.  Trebuie supravegheate dispozitivele conectate la internet si emisiunile tv pe care le urmaresc copiii. Ca noi toti si copiii cauta modele. Si daca au modele proaste vor avea necazuri mai tarziu. Corectati-le parcursul in cel mai scurt timp de la abatere.

Nu spuneti minciunele ca sa scapati basma curata

Nu minimalizati gravitatea minciunii. Fie ca este catalogata mare sau mica minciuna este mereu grava pentru ca deschide poarta catre multe lucruri rele. Cine a mintit o data, o va face si a doua oara si a treia oara. Ii va intra in obicei si va recurge la ea de cate ori va considera necesar. Dupa o vreme toata viata va fi o minciuna nimeni nu va mai stii care este adevarul. Este la fel adulti si la copii. Si, dupa cum stiti, copiii ii copiaza pe adulti.

Nu e un capat de tara sa-ti prinzi copilul cu minciuna

Nu faceti o drama din asta, un capat de tara, pentru ca toti copiii mint. Mai devreme sau mai tarziu. Gasiti calea potrivita catre inima copilului si explicati-i de ce nu e bine sa minta si de ce este mult mai bine sa isi asume adevarul oricat de urat ar fi el. Si cateodata adevarul e urat. Poate insemna o nota mica la scoala, poate insemna un obiect stricat in casa, poate insemna disparitia din portofel a unei sume de bani…  Dati o sansa propriului copil sa se indrepte. Perseverati in a-i  argumenta cat de daunatoare este minciuna.

Incurajati copiii sa vina sa va spuna ce dificultati au si sa va ceara ajutorul

Acesta este un principiu fundamental – cand copilul are probleme, indiferent de natura lor, trebuie sa ceara mai intai ajutor la parintii sai. In felul acesta nu va mai avea de ce sa va minta si va gasi un sprijin adevarat. Copiii recurg la minciuna de teama pedepselor pe care le pot aplica parintii. Adica minciuna este cauzata de frica. Daca voi va obisnuiti copilul sa vina sa va spuna ce probleme are, acestuia nu ii va mai fi frica de ceea ce urmeaza pentru ca va stii ca impreuna cu voi va gasi solutii la orice problema.

Trebuie, insa, sa vada cu ochii lui ca puteti accepta si adevaruri urate. Daca acceptati doar adevaruri frumoase nu faceti altceva decat sa-l incurajati sa ascunda ce este urat si ar putea sa nu va placa. Adica nu ii deschideti copilului pe deplin usa sufletului nostru ca parinti. El nu poate avea incredere pe deplin in voi. Asumati-va riscurile necesare pentru a accepta adevarul, oricum ar fi. Astfel faceti din acest tip de relatie una reciproca.

Va dorim ca toate recomandarile de mai sus sa functioneze cu succes in relatia cu copilul sau copiii vostri.