5 frici pe care le „mostenim” de la parinti

Parintii sunt modelele noastre in mai toate privintele. Daca ei au frici, atunci probabil ca si noi ca fii ne vom confrunta cu ele. Aici nu este vorba de o mostenire genetica, desi nu este complet exclusa nici aceasta, ci de una comportamentala. Pana la urma, de la printii nostri invatam in prima instanta cum sa relationam si sa ne raportam la oamenii din jurul nostru. Fara sa isi doreasca acest lucru si, uneori fara sa constientizeze acest lucru, de la parinti invatam ca trebuie sa ne ferim de esec, ca abandonul e un lucru dureros, ca respingerea te condamna la izolare, ca schimbarea trebuie intampinata cu rezistenta si ca judecata celorlalti in ce ne priveste e ceva rau. Insa, nu e musai ca aceste lucruri sa ne afecteze si pe noi tot asa cum i-au afectat pe parintii nostri.

O atitudine corecta ne scapa de multe frici

Sunt situatii prin care trecem si pe care nu le putem controla. Daca pornim de la premisa ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru ca lucrurile sa mearga bine si ca vom avea putere sa ne confruntam cu orice ne-ar veni in cale suntem scutiti de traire in frica (anxietate). Un intelept a spus ca a trai in frica inseamna ca traiesti doar pe jumatate. Cum nimeni nu-si doreste asta, ajunsi la varsta adulta, trebuie sa ne reevaluam modul de gandire. Poate ca parintii nostri au gresit in diverse privinte, dar nu e musai sa gresim si noi. Pentru ca daca o facem, ducem povara acestor frici si in viata copiilor nostri. Trebuie sa punem punct fricilor in asa fel incat sa nu ne mai influenteze nici pe noi si nici sa nu ajunga la copiii nostri (daca ii avem sau cand ii vom avea).

Frica ne afecteaza pe noi insine dar si pe ceilalti

Aceste frici pot avea multe forme. De exemplu, daca am fost abandonati in copilarie vom suferi nu numai pentru noi insine ci si pentru orice persoana abandonata si ne vom ingrijora intens ca nu cumva noi la randu-ne sa nu abandonam pe cineva. Daca am suferit din cauza respingerii vom ajunge sa nu respingem pe nimeni si in felul asta riscam sa lasam in preajma noastra persoane care nu ne vor binele. Lucrurile noi vine neincetat in vietile nostre si daca nu invatam sa ne adaptam la nou (evident, la noul folositor, nu la orice nou) vom fi mereu preocupati si anxiosi. Daca am fost judecati in diverse feluri vom ajunge la o forma perfida de a-i judeca noi insine pe altii. E greu sa gasesti echilibrul intre toate aceste stari.

Unii parinti invata din mers cum sa-si creasca sisa-si educe copiii. Altii nu invata deloc. Nu inseamna ca fiii acestora din urma sunt condamnati sa faca aceleasi greseli ca si parintii lor. Din fericire, traim o vreme a informarii, a accesului la tot felul de materiale si resurse educative. Sunt specialisti, programe, evenimente in domeniu. Nu trebuie decat sa cerem ajutor atunci cand simtim ca lucrurile importante ne scapa printre degete. Nu mai ezita, de aceea exista toate aceste posibilitati de ajutorare, ca sa fie folosite. Nu-i asa?