Anxietatea este prezenta zi de zi in vietile noastre. Fiecare se raporteaza la ea intr-un mod foarte personal. Unele persoane se lupta cu ea, altele fug de ea si mai sunt si persoane care se blocheaza atunci cand anxietatea depaseste un anumit nivel. Acesta este primul lucru pe care trebuie sa-l faca o persoana care vrea sa sprijine si sa ajute un suferind de anxietate: sa-si dea seama care este felul acestuia de raportare la anxietate. Dupa aceea lucrurile vor avea un parcurs natural. 

Ajuta asa cum persoana cu anxietate are nevoie

Cateodata e tare greu sa ajuti o persoana aflata in dificultate. Ti se refuza ajutorul, persoana se izoleaza si nu vrea sa iasa din starea in care se afla. Ii este familiar statutul de “persoana compatimita”. Isi da seama ca ar trebui sa faca ceva dar ii este prea frica de schimbari si de consecintele acceptarii ajutorului cuiva. Si trebuie sa recunoastem: nu oricine poate oferi ajutor in aceste situatii. Suntem oamenii si adesea gura vorbeste fara noi. Iar cand se intampla asa facem mai mult rau decat binele pe care ni l-am propus sa-l facem. Persoana care ofera ajutor trebuie sa fie rabdatoare si sa inteleaga ce ii trebuie pacientului. Cum anume ii poate face bine fara ca acesta sa se simta ca un incapabil sau ca un… incapacitat. Trateaza pacientul cu respect, pentru ca boala nu-i scade valoarea umana pe care o are. 

Tempereaza-i modul de gandire si fricile

O sa observi ca un anxios are o multime de preocupari dar si ca este prizonier al unui mod defectuos de gandire. Isi face probleme din orice si ingrijorarea il stoarce de vlaga in fiecare zi. Combate cu tact toate acele porniri de ingrijorare exagerata. Trateaza cu seriozitate orice motiv cat de cat intemeiat al anxiosului. Discutati pe indelete despre aceste subiecte si incearca sa-i explici ca riscurile nu sunt chiar asa de mari precum crede el (ea). Da-i exemple concrete, recapitulati situatii in care s-a ingrijorat degeaba, etc. Ajuta-l ca treptat sa-si poata schimba modul de gandire, de raportare la factorii perturbatori cotidieni. 

Ofera-i suport, nu-i lua viata in stapanire

Din dorinta prea mare de a ajuta persoana afectata de anxietate, e posibil ca persoana care ajuta sa faca o greseala strategica: sa ajute prea mult. Sa incerce sa inlocuiasca bolnavul in diverse circumstante de viata. Scopul este ca pacientul sa faca toate acestea cu putin ajutor, nu ca altcineva sa le faca pe toate in timp ce pacientul se complace in anxietate. Imagineaza-ti o masina care porneste mai greu si trebuie impinsa putin de la spate. Da-i imboldul necesar de a se lupta cu anxietatea in mod eficient. Nu-i purta tu bataliile. Asa n-o sa se recupereze din boala, adica nu-ti vei atinge scopul pentru care atat de mult te straduiesti. 

Nu-l stigmatiza din cauza anxietatii

In mintea fiecaruia se petrece un fenomen de etichetare dar el nu trebuie niciodata verbalizat, pentru ca produce mult rau. Nu trebuie sa-l numesti “anxios, bolnav, obositor, defect, etc.” nici in fata persoanei afectate de anxietate si nici absenta acesteia. Cand va afla ce eticheta i-ai pus, orice ajutor pe care i l-ai oferit pana atunci isi va pierde valoarea. Mai mult, va crede ca tot ce-ai urmarit n-a fost sa-l/s-o ajuti ci sa afli lucruri personale pe care mai apoi sa le spui altora. Se va simti cumplit de tradat(a). Deci, invata sa fii stapan pe gandurile si gura ta. Nu vorbi pe negandite. Si cand te gandesti, gandeste-te la consecinte. In plus,  anxietatea te poate afecta si pe tine la un moment dat, nu-ti permiti sa-l vorbesti pe altul de rau cand stii ca ti-ar putea veni si tie randul. Nu?

Ai grija si de tine, nu doar de pacient

Se intampla adesea ca persoanele care au grija de bolnavi sa se extenueze. Incearca sa nu ajungi pana acolo. Opreste-te din cand in cand, ia pauze de recuperare si odihneste-te cat mai mult posibil. Oboseala se poate croniciza, privarea de somn produce consecinte greu de gestionat si cu siguranta nu vrei sa ajungi acolo. In plus, daca esti mereu langa bolnav tinzi sa devii obositor/obositoare. Mai lasa-l sa “respire” si fara tine. Mai ales daca vezi semne de imbunatatire a situatiei. 

Fii atent la ce-ti spune  

Ceea ce-ti spune pacientul trebuie pretuit, pentru ca e greu de verbalizat starea prin care trece. Poate nu are cum sa repete, poate e obosit, poate nu-si gaseste cuvintele. Atunci cand vrea sa comunice, ofera-i atentie. Retine, noteaza toate aspectele importante. Poti face un soi de jurnal, asa vei putea monitoriza mai usor situatia pacientului. Mai mult, cand veti cere ajutor de specialitate, acest mic jurnal va fi de un mare folos. 

Bine de stiut

Formele usoare de anxietate se pot gestiona acasa, insa daca perioada se prelungeste si pacientul nu se recupereaza complet e necesar sa cereti ajutor de specialitate. Recomandarea noastra este sa apelati la un psihiatru pentru diagnosticare (sunt mai multe feluri de tulburari anxioase) dupa care solicitati psihoterapie de recuperare. Cea mai rapida forma terapeutica este terapia scurta strategica. In plus, pacientul invata si cum sa gestioneze situatia pe viitor asa incat sa nu se mai confrunte cu probleme de acest gen. 

People photo created by freepik – www.freepik.com