Atasamentul anxios. Corecteaza nesiguranta, vinovatia si dependenta

anxios

Dupa efectuarea unor studii care au durat cel putin 25 de ani s-a ajuns la concluzia ca in cupluri exista 3 feluri de atasament: anxios, evitant si securizant. In randurile urmatoare vom detalia primul tip de atasament, cel anxios, urmand sa le dezbatem si pe celelalte in alte articole. Asadar, ce este si cum se manifesta atasamentul anxios?

 

Calitati ale tipului de atasament anxios

Persoanele cu astfel de atasament sunt foarte afectuoase, dornice de intimitate. Simt imediat cand relatia cu partenerul se afla in pericol – in cel mai mic pericol. Si se alarmeaza, nu neaparat pe masura pericolului existent. Dar asta este dovada ca isi doreste sa fie alaturi de partener, intr-o relatie stabila si de efectiune reciproca. Lucru care nu e deloc rau. Este ceea ce ne dorim cu totii, intr-un fel sau altul. Daca partenerul il/o asigura ca relatia lor nu este in pericol, dispare anxietatea din acel cuplu. Daca aceasta asigurare a partenerului lipseste, atunci anxiosul va face tot ce-i sta in puteri asa incat sa se restabileasca echilibrul. Anxiosul are o parere proasta despre el, se simte vinovat si pentru greselile celorlalti. Nevoile lui nu primeaza. 

 

Defecte ale tipului de atasament anxios

Desi anxiosul pare permanent indragostit, sunt si lucruri negative ce tin de acest tip de atasament: manipularea, gelozia, dependenta. Permanenta cersire dupa afectiunea partenerului conduce in unele situatii la manipulare. Partenerul se simte obligat sa raspunda la afectiune intr-un mod similar. In alte situatii se declanseaza forme acute de gelozie – pana acolo incat anxiosul isi supravegheaza comoara (partenerul) cu atentie sufocanta. Atentia permanent indreptata catre partener il face pe anxios dependent. Nu mai face nimic altceva decat sa caute atentia acestuia si devine obositor. Partenerul simte ca nu mai poate duce o asemenea povara si, desi nu asta isi doreste, paraseste relatia pentru a obtine o senzatie de eliberare.

 

In loc de concluzie

In cazul acestui tip de atasament echilibrul si masura lucrurilor pare sa fie cheia reusitei. Afectiunea si atentia sunt binevenite in cuplu, dar trebuie sa existe in egala masura incredere in partener, independenta fata de acesta si autocunoastere profunda asa incat eventualele excese sa fie corectate din mers.