Autosabotarea sau… “nu pot, nu stiu, nu vreau”
Autosabotarea este o disfunctionalitate comportamentala larg raspandita. Cu totii am intalnit persoane care desi sunt inzestrate cu tot felul de calitati si ar putea sa faca o multime de lucruri interesante, care sa le duca la succes si implinire in diverse zone de interes, ele se autosaboteaza. Nu constientizeaza calitatile pe care le au nici cand li se arata si li se explica argumentat.
Viata sub imperiul neputintei
S-au obisnuit sa se comporte intr-un anume fel, exista un model deficitar in viata lor si, chiar daca incearca pentru scurta vreme altceva, ei recad in modelul care le este familiar. De ce se comporta asa? De ce isi taie singuri creanga de sub picioare, cum se spune? Nu le-ar fi mai usor sa treaca la treaba si sa vada cu ochii lor de ce sunt sau nu sunt in stare? Pentru ca, daca vrei sa stii ce poti, trebuie macar sa incerci si sa vezi rezultatele pozitive sau negative dupa care sa tragi niste concluzii.
Iar sunt parintii de vina?
Ei bine, reactia lor este ca deja stiu ca nu pot sa faca una si alta. Cum de stiu deja daca nici n-au incercat? Se pare ca in copilarie chiar parintii au fost aceia care i-au descurajat si criticat repetat. N-au stiut sa relationeze cu copiii ca de la egal la egal invatandu-i ca in viata poti sa castigi sau sa pierzi dar in orice situatie merita macar sa incerci. N-au stiut sa-i incurajeze asa incat acestia sa se autodescopere, sa-si idendifice calitatile si talentele. Astfel ei si-au pus singuri eticheta de ratati.
Autosabotarea la brat cu teama de ridicol
Pe langa aceste aspecte mai e ceva care ar trebui retinut: teama de ridicol merge mana in mana cu autosabotarea. Daca vrei sa dai vina pe parinti, te poti opri la greselile pe care acestia le-au facut. Cine nu greseste? Dar mai e o parte a povestii: copiii care sunt prea mandri in ratarea lor sa recunoasca faptul ca, pana in acel moment, n-au facut cine stie ce lucruri impresionante. Dar, nu-i tarziu sa vada cum ar putea trai altfel. Intrebarea care se pune este: chiar vor sa traiasca altfel? Sa vada ca pot “inflori” in capacitatile lor si sa-si transforme viata gri intr-un curcubeu extraordinar?
In loc de incheiere
Cei care vor cu adevarat, reusesc. Si devin modele de urmat pentru altii care se lovesc de probleme asemanatoare. Tu ce zici? Vrei? Sa reusesti, sa devii model pentru altii?
