Anxietate

 

Anxietatea este definită ca un sentiment patologic de neliniște, de teamă nedeterminată, fără a avea că declanșator, o cauza reală. De multe ori, persoanele care experimentează stări anxioase nu pot să recunoască și să definească factorul declanșator. Făcând parte din categoria tulburărilor de natură psihică, anxietatea este o problemă din ce în ce mai des întâlnită.

Conform sondajelor din America în jur de 18% din populația matură suferă de anxietate, dar din acest procent doar 37% primesc un tratament. Cu cât țările sunt mai dezvoltate cu atât incidența anxietății crește. Astfel în rândul angajaților de la marile companii transnaționale procentul celor care experimentează stări de anxietate crește la aproximativ 41%.

Tulburarea de anxietate a devenit numărul 1 în topul tulburărilor de sănătate mintală în America de Nord. Se estimează că o treime din populația adultă din America de Nord se confruntă cu probleme de anxietate.

S-a constat că tulburarea de anxietate este de două ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaților.

 

Articole despre Anxietate

Strategii de gestionare a anxietatii

Exista o serie de strategii pe care le puteti incerca pentru a va gestiona anxietatea. Metodele eficiente nu sunt la fel pentru toata lumea si poate dura timp pentru a gasi strategiile care functioneaza cel mai bine pentru dvs. Dar amintiti-va, daca anxietatea dvs. se dovedeste dificil de gestionat, solicitati ajutor de la un profesionist. Psihoterapia scurta strategica va poate fi de un real folos si inca intr-un timp foarte scurt.

 

Anxietatea și frica – asemănări și deosebiri

Anxietatea și frica sunt identice că stare fiziologică. Frica este o emoție pe care o resimțim ca răspuns la anumiți stimuli exteriori.

Frica reprezintă unul dintre sistemele de apărare ale creierului și nu poate fi controlată voluntar. Rolul central în declanșarea stării de frică îl are Amygdala, componentă a creierului.

Diferența majoră dintre anxietate și frică o reprezintă absența stimului exterior în cazul stării de anxietate. Practic creierul declanșează un mecanism de apărare dar stimulul este inexistent, astfel starea de anxietate poate dura mult mai mult decât stare de frică iar revenirea la starea normală se face cu un anumit efort.


Cauzele anxietății

Nu se cunosc cu exactitate cauzele declanșări tulburării de anxietate dar s-a constatat că atât mediul de viață cât și moștenirea genetică poate favoriza apariția anxietății.

Factorii de risc și indicatorii unei posibile probleme includ:

  • Trauma. Copiii care au suferit abuzuri, traume sau au fost martori la evenimente traumatice au un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de anxietate la un moment dat în viață. Adulții care au trecut printr-un eveniment traumatic pot, de asemenea, dezvolta tulburări de anxietate.
  • Boală. Stresul datorat unei boli. O boală gravă poate provoca îngrijorări semnificative cu privire la tratamentul și viitorul persoanei afectate.
  • Creșterea stresului. Un eveniment sau o acumulare de situații existențiale mai stresante poate declanșa starea de anxietate - de exemplu, un deces în familie, stresul de la locul de muncă sau îngrijorarea continuă legată de resursele financiare disponibile.
  • Personalitatea. Anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse la tulburări de anxietate decât altele.
  • Sănătatea mintală. Persoanele care au tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, de multe ori au și o tulburare de anxietate.
  • Consum substanțe. Consumul sau renunțarea la cafeină, droguri, alcool sau alte substanțe / medicamente cu efect puternic stimulant declansează anxietatea.
  • Genetic. Cazuri de tulburări de anxietate în bagajul genetic.

Aceste posibile cauze nu exclud apariția tulburării de anxietate din motive ce nu sunt enumerate mai sus. Există diverși factori declanșatori care sunt foarte greu de găsit. Mai ales, că de cele mai multe ori, persoana în cauză nu poate menționa ce anume declanșează starea de anxietate.

 

Simptomele anxietății

Simptomele anxietății variază de la caz la caz, dar printre cele mai întâlnite putem enumera:

  • Senzație de neliniște sau stare tensionată
  • Senzație de pericol iminent, panică
  • Creștere a frecvenței cardiace
  • Respirație rapidă (hiperventilație)
  • Transpiraţie
  • Frisoane și tremurat
  • Stare de slăbiciune sau oboseală
  • Probleme de concentrare
  • Probleme cu somnul
  • Probleme gastrointestinale
  • Dificultate în controlul stării de panică
  • Tendința de a evita lucrurile care declanșează anxietate

 

Multe dintre simptomele anxietății se regăsesc în declanșarea fricii naturale. Creierul reacționează la stimulul de frică prin diverse mecanisme de apărare care includ mărirea ritmului cardiac, eliberare de adrenalină și activarea sistemului “luptă sau fugi”.

Factorul care face diferența între starea de anxietate și frica naturală este inexistența stimulului real. Practic starea de anxietate se declanșează în absența unui pericol real.

De asemenea multe persoane care au trecut prin stări de anxietate povestesc că:

  • Adesea au simțit că nu pot controla propria viață și stare de sănătate
  • Au experimentat niveluri mai ridicate de stres general
  • Adesea au luptat cu stima de sine scăzută
  • S-au simțit nervoase în societate
  • Au avut dificultăți în gestionarea presiunii cotidiene
  • Au avut așteptări mai mari de la ele însele dar și de la ceilalți
  • Au avut senzația că dragostea celor din jur este condiționată de performanța socială
  • Au făcut excese de toate felurile
  • Au experimentat dependența de serviciu, muncă
  • Au fost mai des bolnavi
  • Au avut multe relații toxice
  • Vizitau mai des medicul de familie sau urgența din spitale
  • Luau mai multe medicamente
  • În general erau nefericiți
  • Aveau un comportament emoțional impulsiv
  • Se supărau mai des
  • În mod regulat se simțeau neliniștiți și copleșiți
  • Se simțeau detașati de realitate și de viață
  • Adesea simțeau că se află la marginea pierderii controlului
  • Săreau din relație la relație în căutarea perfecțiunii
  • Schimbau des locul de muncă în căutarea unui nivel de stres mai mic
  • Își făceau o “zona de siguranță” și nu ieșeau din acest perimetru
  • Simțeau că viața trece fără niciun sens
  • Puneau la îndoială existența lui Dumnezeu în viața lor
  • Se credeau părăsiți de Dumnezeu

 

Trebuie reținut că simptomele anxietății sunt diferite în funcție de tipul de anxietate dobândit. Având un spectru foarte larg de simptome, recunoașterea și încadrarea lor corespunzătoare e de mare ajutor în alegera tratamentului adecvat.

Prin terapie se pot rezolva majoritatea problemelor legate de stările de anxietate. Este bine să se intervină cu ajutorul terapiei încă de la primele manifestări ale anxietății. De cele mai multe ori din cauza prejudecăților sociale oamenii nu apelează la ajutor specializat.

Întârzierea începerii unei terapii poate conduce la instalarea anxietății generalizate. În acest moment viața cotidiană a omului suferă schimbări dramatice. Se pot produce izolări, iar combinația depresie - anxietate poate duce cu ușurință la tentative de suicid.

Tipuri de anxietate

Există mai multe tipuri de anxietate. Cele mai răspândite sunt:

  • Anxietatea generalizată. Persoana afectată resimte starea de anxietate pe o perioadă lungă de timp. Anxientatea este declanșată de activitățile și evenimentele curente. Afectează capacitatea persoanei de a se integra în societate și de multe ori duce la izolare. Aceasta apare adesea împreună cu alte tulburări de anxietate sau depresie și/sau: nervozitate crescută, oboseală, insomnii, probleme de concentrare etc.
  • Atacul de panică. Teama intensă de scurtă durata este caracteristică acestei tulburări. Atacurile pot duce la tremurături, confuzie, amețeli, grețuri și dificultăți de respirație. Atacurile de panică se declanșează brusc și de obicei durează maxim 10 minute. Sunt însă și situații în care un atac de panică poate dura ore întregi. Atacurile de panică apar de obicei după experiențe înfricoșătoare sau stres prelungit, dar pot apărea și fără un factor declanșator. O persoană care se confruntă cu un atac de panică poate interpreta greșit această afecțiune că fiind o boală care îi amenință viața și poate face schimbări drastice în comportament pentru a evita atacurile viitoare.
  • Fobii specifice. Aceasta este o frică irațională declanșată de un anumit obiect sau situație. Fobiile nu sunt ca alte tulburări de anxietate, deoarece au o cauză specifică. O persoană cu fobie poate recunoaște că frica pe care o are e ilogică, dar rămâne în imposibilitatea de a controla anxietatea în jurul stimulului declanșator. Fobiile pot avea ca factor declanșator situații, animale sau chiar obiecte uzuale.
  • Agorafobia. Reprezintă teama de locurile, evenimentele sau situațiile din care persoanei i se pare dificil să scape sau în care are senzația că nu poate primi ajutor în caz de pericol. De multe ori se crede că agorafobia este frica de spațiile deschise dar nu este atât de simplu. O persoană cu agorafobie se teme să plece de acasă, să utilizeze ascensoare sau transportul public.
  • Mutism selectiv. Este o formă de anxietate pe care unii c